(foto: digi24.ro Orașul ucrainean Harkov bombardat de armata rusă)
Într-un singur an au căzut măști cât pentru un veac. Ce era ascuns, acum e la lumină. Binele și răul, Adevărul și minciuna, Viața și moartea nu au fost niciodată mai distincte, iar compromisul, mai hidos. Suferința cosmică pe care Rusia lui Putin a născut-o în Ucraina ne spune că singura dimensiune a omului e cea morală. Restul sunt nimicuri.
Omul e pierdut când răul se banalizează. Când peste două sute de mii de morți nu-ți spun nimic, iar gropile comune trec neobservate la cafeaua de dimineață. Când biserici în flăcări nu te revoltă, deși îți spui creștin. Moartea devine plictisitoare, când nu e a ta, iar morții, neinteresanți, când sunt ai altora. Câteva milioane de refugiați sunt o poveste deranjantă, dacă nu te numeri printre ei. Când uciderea inocenților nu te mișcă, nimic nu o face. Ești mort de mult.
Când patriarhul Moscovei are rol de kalașnikov, știi că Dumnezeu e încă pe cruce. Stalin distrugea Biserica, Putin a anexat-o. Nici nu știi ce e mai rău. Sutele de mii de ruși trimiși la crime de război, cu binecuvântare patriarhală, sunt o palmă pe obrazul lui Hristos. Când sângele se face una cu brazda, Dumnezeu se căiește că ne-a creat. Îi pare rău că a făcut om pe pământ.
De un an, sunt morți de plâns. În Ucraina și în Rusia. La Kiev, la Bucea și Irpin. În republici îndepărtate și sărace ale Rusiei, de unde Putin a smuls oameni și i-a transformat în criminali și carne de tun. Sute de mii de familii nu mai au soț, și tată, și fiu, și fiică. Și mamă. În cel mai bun caz, un sicriu de îngropat.
Pe muchie, un an de groază în Ucraina. Frica, spaima, neputința, sunt servite în porții groase. Frica de a fi ucisă. Violată și torturată. Spaima că ultima imagine a celui iubit e când el cade împușcat în cap iar ție îți rânjesc cinci soldați ruși, beți și cu chef de viol. Când cupa de excavator lasă loc soarelui pe fața desfigurată a copilului tău, la buza gropii comune, te simți vinovat că exiști. E neputința de a ști pentru ce mai trăiești. Și, mai ales, pentru cine.
A trecut un an de război în Ucraina. Și intrăm în al doilea.
AUTOR: PAUL PALENCSAR (jurnalist)
SURSA:
https://www.facebook.com/paul.palencsar/posts/pfbid02xM1VP6vPRomxURGJfUReQaTBeiPXT1NxJ4rVKAG2oRoW7Dk8tF1MeGHNDVqJdzQcl
FAMILIE UCRAINEANĂ EXECUTATĂ PRIN ÎMPUȘCARE DE SOLDAȚII RUȘI:
(în fotografie se văd soldații ucraineni care verifică dacă acești sărmani mai sunt în viață și dacă mai pot fi salvați)
(foto: ziaruldeiasi.ro)
REGULI OBLIGATORII PENTRU POSTAREA COMENTARIILOR PE BLOGUL LUI TOM THE CAT:
Vă rugăm să comentaţi la obiect, referindu-vă strict la conţinutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene sau “epitete”, atacurile de orice fel la persoana autorului articolului, afişarea de anunţuri publicitare sau linkuri prin care sunt promovate ateismul, satanismul, anticreştinismul, rasismul, fascismul, comunismul, precum şi jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori care au scris un comentariu, se vor sancţiona drastic prin cenzurarea parţială a comentariului, ştergerea integrală a comentariului sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului celui care şi-a permis să încalce acest Regulament!
Blogul lui Tom the Cat nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora, revenind, integral, autorului comentariului!