SCRISOAREA PĂRINȚILOR BODNARIU CĂTRE PROTECȚIA COPILULUI DIN NORVEGIA

Marius şi Ruth Bodnariu, familia din Norvegia rămasă peste șase luni fără cei cinci copii, care au fost preluaţi de Barnevernet, au luat decizia de a se stabili în România. Anunţul a fost făcut după ce Poliţia norvegiană a transmis presei că ce doi soţi au fost puși sub acuzare pentru violențe împotriva copiilor. Însă, decizia de stabilire în România a fost luată înainte de anunţul Poliţiei norvegiene, hotărârea fiind comunicată autorităţilor din Naustdal printr-o scrisoare trimisă în timp ce familia se afla în vacanță în România.

Redăm în continuare scrisoarea familiei Bodnariu catre Serviciul Barnevernet, apărută în publicația norvegiană Dagen și tradusă din limba norvegiană de către Delia Nanna Vigrestad:

ÎNȘTIINȚARE DE SCHIMBARE A DOMICILIULUI

Dorim să vă aducem la cunoștință mutarea noastră din (Comuna) Naustdal.

După ce am primit copiii înapoi la începutul verii, toată familia a plecat în vacanță în România, unde am hotărât să rămânem definitiv.

Vacanța de vară a venit la timp și a fost absolut necesară pentru noi. A dat familiei și în special copiilor acea liniște și siguranță de care aveam nevoie, de care din păcate nu aveam parte în Naustdal.

În cursul vacanței am constatat o nevoie acută de a schimba domiciliul. Acest sentiment l-am trăit și mai înainte, căci am dorit pentru copiii noștri să învețe limba și cultura română. Cu toate acestea, am ales atunci să nu ne mutăm din Naustdal, în ciuda sacrificiilor care au fost necesare. Mutarea din Naustdal înseamnă părăsirea familiei apropiate și a locurilor care ne-au motivat acum 10 ani să ne stabilim aici. Părăsim prieteni și vecini buni și apropiați, servicii sigure și interesante, buni colegi care ne susțin. Ne părăsim căminul unde am investit mult timp și bani pentru a crea cele mai bune condiții pentru copiii noștri.

Noi renunțăm acum la toate acestea, ceea ce pentru noi înseamnă plata unui preț foarte mare. Dar o facem pentru că pentru noi viața este imposibilă în sistemul protecției copilului din Naustdal, un factor atotcuprinzător și mereu prezent în viața noastră. În cursul șederii în România, am remarcat progres și dezvoltare pozitivă la copiii noștri. Aici, ei au reușit să se relaxeze, să simtă siguranța că nu vor fi despărțiți între ei, că noi toți vom trăi împreună. Că nimeni nu vine dintr-o dată ca să-i ia și să-i despartă de familie pe termen nelimitat.

Copiii noștri au fost traumatizați grav în procesul inițiat de Serviciul Barnevernet înainte de Crăciunul anului 2015. Încă de când s-au întors în familie, au fost îngrijorați că acel proces se va repeta. Noi am încercat să comunicăm aceste lucruri, Protecției Copilului din Naustdal, dar nu am fost auziți.

Părerea noastră este că Serviciul de Protecție a Copilului nu poate satisface nevoia de securitate, pace și stabilitate a familiei. În plus, credem că acesta nu ne înțelege copiii și necesitățile lor individuale. Întreaga familie – adulți și copii – simte activitatea instituției ca ceva distructiv. În același timp, nu ni se dă șansa să procesăm, să reparăm, să găsim un echilibru și să mergem mai departe. Simțim că Serviciul Protecției Copilului nu este receptiv la semnalele noastre și că, în primul rând, se concentrează la propria nevoie de respect și recunoaștere a puterii.

Protecția Copilului nu a luat nicidecum în seamă critica adusă de experți în cadrul ședinței Comisiei din Consiliul Județean (Fylkesnemnda). Această lipsă de profesionalism este o catastrofă pentru familia noastră. Avem impresia că nu există nimic în sistem care să controleze, să prevină sau să corijeze erori și lipsuri consecutive în activitatea instituției, nici măcar atunci când activitatea acesteia este mai mult distructivă decât de ajutor. Totodată, vedem că administrația comunală, prin persoana Primarului, protejează Protecția Copilului și apără toate acțiunile acesteia, în ciuda faptului că nu are acces la caz sau cunoștință despre detalii. În fața activității curente prestate de Serviciul Barnevernet, simțim că suntem lipsiți de orice protecție juridică.

Este foarte trist că Serviciul de Protecție a Copilului din Naustdal este incapabil să realizeze că acțiunile și hotărârile sale au un efect negativ asupra copiilor noștri, asupra familiei, inclusiv asupra familiei extinse și societății din care am făcut parte. Noi, care trebuie să trăim cu Barnevernet ca factor permanent în viața noastră, îl percepem ca neprofesional, lipsit de empatie, inuman și incapabil de a vedea valoarea familiei și a legăturilor importante dintre părinți și copii.

În cursul vacanței, împreună cu toată familia, am văzut că copiii au fost mai puțin încordați. În același timp, s-a restabilit contactul părinți – copii. În această vară, copiii și-au exprimat dorința de a nu se reîntoarce la Naustdal și chiar după ce am hotărât că nu ne vom reîntoarce, copiii și-au exprimat îngrijorarea că ne vom răzgândi.

Știm că nu suntem infailibili și că am greșit în calitate de părinți. După reîntoarcerea copiilor acasă, am avut o colaborare bună cu specialiști, care ne-au evaluat ca familie și ne-au sfătuit despre abilități parentale. Din asta am ieșit mai puternici, dar Protecția Copilului nu pare să fi luat în considerare acest lucru. Noi vom rămâne în contact cu acești specialisti și în același timp am luat legătura cu specialiști români, care vor urmări evoluția familiei noastre și eventual ne vor ajuta în procesul prin care trecem.

Experiența familiei cu Barnevernet este încă proaspătă, iar traumele manifestate sau latente sunt incalculabile. Unele lucruri pot fi corijate, altele poate niciodată nu vor fi lecuite. Nimeni nu se poate pronunța, dar avem speranța și credința că timpul va vindeca complet familia noastră.

Salutări de la Părinți!
(n.r. Hasta la vista, Norway! 😉 )

SURSA:

http://www.jurnaldenord.info/social/scrisoarea-parintilor-bodnariu-catre-protectia-copilului-din-norvegia/

Her er brevet Bodnariu sendte til Barnevernet i Naustdal:

Melding om flytting

Vi vil med dette gjøre dere kjent med at vi flytter fra Naustdal.

Etter å ha fått tilbake våre barn tidligere i sommer reiste hele familien på ferie til Romania. Her har vi besluttet å bli fastboende.

Sommerferien kom meget beleilig og var absolutt nødvendig for oss. Den ga hele familien, især barna, den ro og trygghet som vi trengte, men som vi dessverre ikke lenger kunne få oppleve i Naustdal.

Under vår ferie har vi kjent på et akutt behov for å skifte bosted. Dette er en tanke vi også har hatt tidligere, da vi har villet at barna skal lære rumensk kultur og språk. Likevel har vi tidligere valgt å ikke flytte fra Naustdal med alle de ofre som det innebærer. Ved å flytte fra Naustdal forlater vi vår nærmeste familie og stedene som var årsaken til at vi flyttet til Naustdal for 10 år siden; vi forlater våre gode og nære venner og naboer; vi forlater trygge og spennende jobber med støttende og gode kolleger; vi forlater vårt hjem som vi har investert alt av tid og penger i for å skape den beste barndom for våre barn.

Vi velger nå bort alt dette, hvilket er en meget høy pris for oss å betale. Vi gjør det likevel fordi det er umulig for oss å leve med Naustdal barneverntjeneste som en altomfattende og alltid tilstedeværende faktor i våre liv. Under oppholdet i Romania, har vi sett fremgang og trivsel hos våre barn. Her har de kunnet senke sine skuldre og føle seg trygge på at de ikke skal skilles fra hverandre og at de skal bo sammen med oss. Ingen kommer plutselig og henter dem og holder dem adskilt og fra sin familie på ubestemt tid.

Våre barn ble sterkt traumatisert av prosessen barneverntjenesten igangsatte før jul i 2015, og helt siden de kom tilbake til familien, har de bekymret seg for at prosessen skal gjenta seg. Vi har forsøkt å formidle dette til barneverntjenesten i Naustdal, men er ikke blitt hørt.

Vi opplever ikke at barneverntjenesten respekterer avtalen vi inngikk i fylkesnemnda. Vi opplever heller ikke at barneverntjenesten tar inn over seg de fagkyndige råd som der ble gitt. Barneverntjenesten synes ikke å evne å forstå at akuttplasseringen var svært traumatisk, særlig for barna som ikke har de samme forutsetninger som oss voksne til å forstå hva det er som skjer rundt dem.

Vi opplever at barneverntjenesten ikke er vár for familiens behov for trygghet, ro og stabilitet. Vi opplever heller ikke at barneverntjenesten forstår våre barn og deres individuelle behov. Hele familien – voksne og barn – opplever barneverntjenestens arbeid som destruktivt, samtidig som vi ikke gis anledning til å bearbeide, reparere, stabilisere og utvikle oss. Vi opplever ikke at barneverntjenesten er lydhør overfor oss, og at barneverntjenesten i Naustdal først og fremst har fokus på dens eget behov for anerkjennelse og respekt.

Barneverntjenesten har ikke på noen måte tatt korrektiv av den kritikk fagpersoner fremsatte under nemndsmøtet. Denne manglende profesjonaliteten er ødeleggende for vår familie. Vi opplever ikke at det finnes noe i systemet som kan kontrollere, hindre og korrigere fortløpende feil og mangler ved barneverntjenestens framgangsmåter, selv ikke når denne er mer ødeleggende enn hjelpende. Samtidig ser vi at kommuneadministrasjonen, ved rådmannen, beskytter barneverntjenesten, og forsvarer alle dens handlinger til tross for at han ikke har innsyn i saken og kjenner dens detaljer. I møte med barneverntjenestens løpende arbeid føler vi oss rettsløse.

Det er svært trist at barneverntjenesten i Naustdal ikke evner å innse at dens handlinger og beslutninger har en negativ påvirkning på våre barn, vår familie, vår storfamilie og det samfunnet vi har vært en del av. For oss som må leve med barneverntjenesten som en konstant faktor i livet, oppleves den som uprofesjonell, empatiløs, umenneskelig, og uten evne til å se verdien av familie og de viktige bånd som er mellom foreldre og barn.

Under vår ferie, med hele familien samlet, har vi opplevd barna våre som mindre anstrengte, samtidig som kontakten mellom foreldre og barn er blitt gjenopprettet. Barna har i løpet av sommeren selv ytret ønske om å ikke vende tilbake til Naustdal, og etter at vi besluttet å ikke reise tilbake, har barna uttrykt bekymring for at vi skulle ombestemme oss.

Vi vet at vi ikke er ufeilbarlige og at vi som foreldre også har gjort feil. Etter tilbakeføringen av barna har vi hatt et godt samarbeid med spesialister, som har gjort oppriktige vurderinger av familien vår og som også har veiledet oss foreldre. Vi er kommet styrket ut av dette, uten at barneverntjenesten synes å ta det til etterretning. Vi kommer til å opprettholde kontakten med spesialistene, samtidig som vi har tatt kontakt med rumenske spesialister som vil følge opp vår families utvikling, og som vil hjelpe oss i prosessen som vi nå befinner oss i.

Familiens erfaring med barneverntjenesten er fersk og de manifesterte og latente skadene er uoverskuelige. Noe kan bli rettet opp, mens annet kanskje aldri blir helt bra. Slikt vet man ikke, men vi har håp og tro på at med tiden vil vår familie bli fullt ut helet.

Med helsing,
Foreldra