Sunt convins că mulţi dintre voi aţi aflat că în ziua de 26 aprilie 2012 a trecut în veşnicie scumpul nostru frate Ionel Teodorescu care suferea din cauza unei tumori maligne hepatice. În ciuda unei intervenţii chirurgicale pe care a suferit-o la Budapesta, dânsul nu a mai putut fi salvat pentru că Domnul aşa a hotărât în suveranitatea Sa.
Eu am avut bucuria şi plăcerea să-l cunosc personal pe fratele Ionel Teodorescu şi l-am auzit de mai multe ori, în diverse ocazii, predicând Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Astăzi voi publica pe blogul meu o scrisoare prin care misionarul Ionel Teodorescu s-a adresat pastorului Iosif Ţon. Vă invit să citiţi această scrisoare în care veţi vedea cum arată un om al lui Dumnezeu atunci când se adresează unui alt om al lui Dumnezeu: smerit, cu bun simţ, cu respect deosebit, cu tot ceea ce înseamnă a fi un om cultivat/educat/manierat (calităţi întâlnite cam rar în zilele noastre) şi mai ales, având bune cunoştinţe teologice, respectiv o aplecare deosebită spre Cuvântul Domnului, pentru respectarea cu stricteţe a literei şi spiritului Evangheliei. Spre deosebire de alţi pastori şi „teologi” evanghelici, tot felul de crocodili (m-am abținut să-i numesc „canibali”) care se mănâncă unul pe altul, în mod public, pe blogurile lor sau chiar în bisericile lor, fratele Ionel Teodorescu nu ştia ce înseamnă aroganţa, mândria, aerele şi figurile care nicidecum n-au ce căuta în viaţa unui adevărat slujitor al lui Dumnezeu.
Scrisoarea de mai jos este UN MODEL de relaţionare şi colaborare între creştinii diferitelor confesiuni (culte) şi dacă ar fi predată în facultăţile teologice din România, n-am mai avea acte de mâncătorie („canibalism”) în blogosfera evanghelică și în unele biserici!
Vă rog să vă convingeţi chiar acum:
CITEŞTE SCRISOAREA MISIONARULUI IONEL TEODORESCU CĂTRE PASTORUL IOSIF ŢON:
Frate Iosif Ţon,
Vă rog să-mi iertaţi îndrăzneala de a comenta articolul 25 postat de dumneavoastră despre “Vindecare şi eliberare”. Chiar şi pentru mine, mai necesită câteva clarificări:
1. Chiar la început, spuneţi că:
“Am văzut însă că la Nazaret nu a fost suficientă puterea Domnului Iisus, ci a fost nevoie și de credința consătenilor Săi.”
Unul din lucrurile pe care le-am învăţat şi care a devenit pentru mine un pilon al credinţei este că
Iisus + 0 = TOTUL
Ori de câte ori mai pun ceva lângă Iisus, mă îndepărtez de la credinţa adevărată.
Îmi este greu să accept afirmaţia că nu este suficientă puterea lui Dumnezeu. Această exprimare poate duce la concluzia că Dumnezeu nu este atotputernic. Cum atunci să înţeleg legătura dintre credinţă şi vindecare? Eu cred că El a ales o cale (pentru vindecare) în care credinţa să conteze. El poate aduce vindecare şi fără aceasta dar a vrut ca omul să fie implicat prin credinţa pusă în El.
În aceeaşi idee, spuneţi mai jos că:
“Starea noastră sufletească nepotrivită blochează puterea lui Dumnezeu și Îl oprește să ne vindece”
Cred că trebuie să înlocuiţi ideea de „blocare automată a puterii lui Dumnezeu prin necredinţă“, cu ideea că „Dumnezeu a decis să nu-şi exercite puterea datorită necredinţei“ ca fiind un act al voinţei Sale supreme, nefiind ceva automat ci însăşi alegerea (voinţa) Lui de a proceda aşa. Dumnezeu a vindecat 10 leproşi dar credinţa nu a avut decât unul. El poate vindeca şi fără credinţă.
De aceea, exprimarea că necredinţa „îl opreşte pe Dumnezeu să vindece“ poate nu este cea mai potrivită.
Eu cred că exprimarea: „El a ales să nu vindece“ este mai potrivită decât „blochează vindecarea“, ca ceva automat.
Vă rog, de asemenea, să vă gândiţi că adversarii vă vor scoate mereu vorbele din context şi vor dezvolta argumente împotriva teologiei dumneavoastră.
2. Spuneţi apoi că:
“Dumnezeu îmi cere să-mi mărturisesc păcatele ca să-mi fie iertate. Mărturisirea, sau pocăința, include și hotărârea de a o rupe cu păcatele, de a nu le mai face. Trebuie să mă încred în puterea Lui (1) ca să înlăture de la mine vina păcatelor; (2) Ca să îndepărteze de la mine bolile produse de păcate. Cred că sângele Domnului Iisus mă spală și mă vindecă.”
Bine aţi spus, şi eu cred că ar trebui cumva să introduceţi comentarii şi pentru:
A. Există boli care NU sunt datorate păcatului. Ce se întâmplă cu ele?!? (Dumnezeu aduce acea încercare şi vindecare spre slava Sa, vezi vindecarea orbului din naştere)
B. Vindecările sunt toate nişte miracole produse de Dumnezeu în noi. Ce se întâmplă cu situaţia în care nu se produce vindecarea celor credincioşi?!? Vezi Adriana Demeter… sotia lui Peia… vezi Jony… atâţia credincioşi ce mor de cancer… Sunt acestea dovezi ale necredinţei???
Ca teolog, ştiţi că evidenţierea tuturor aspectelor subiectului tratat vă va aduce nu doar recunoaşterea interpretărilor dar şi acceptarea aspectelor teologice mai “delicate”.
Dacă veţi vorbi şi depre boli nevindecate prin voia lui Dumnezeu, veţi putea vorbi şi despre boli vindecate prin aceeaşi voie, mai ales pentru o audienţă conservatoare pe care vreți s-o câştigaţi.
3. Referitor la Iacov 5:14-16
Sunt un pic în confuzie aici. Dacă cel bolnav care are credinţă mică, îi cheamă pe prezbiteri să se roage pentru el (ei având o credinţă mai mare) el poate să se vindece fără să capete o credinţă mărită aşa cum cere Dumnezeu pentru vindecare? Sau aici este vorba despre rugăciunea lui însuşi, în credinţa mărită căpătată după mărturisire şi rugăciune pentru iertarea păcatelor şi apoi pentru vindecare? Eu cred că mijlocirea de vindecare propriu-zisă este pentru întărirea credinţei lui însuşi şi că rugăciunea lui făcută după mărturisire şi iertare îi aduce vindecare.
Eu asta cred că s-a întâmplat şi cu Dora. Nelu a mijlocit pentru ea ca ea să primească putere să mărturisească, să-şi ceară iertare şi apoi rugăciunea ei pentru vindecare a fost ascultată.
Ca o concluzie:
Nu contest autoritatea lui Dumnezeu de a produce vindecări (miracole) atunci când vrea şi prin cine vrea El.
El trece credinciosul prin suferinţe, încercări, ca să-l pregătească, să-l desăvârşească pentru a primi cununa vieţii (Iacov 1). Încercarea este bună!
Nu avem o formulă, metodă, cale sigură pentru vindecare – nu-L putem obliga pe Dumnezeu să faca un miracol chiar dacă suntem credincioşi; dar dacă încercarea credinţei noastre Îi va aduce glorie, atunci vom fi şi vindecaţi (nu pentru ceea ce suntem noi ci pentru ceea ce este El)
Sunt oameni speciali ai lui Dumnezeu care ne pot ajuta să ieşim biruitori din aceste încercări (boli) şi în principal, ei ne ajută să păşim de la o credinţă mică (datorită păcatelor nemărturisite) la o credinţă mai mare care ne poate aduce vindecare.
Marea neclaritate pe care o au mulţi credincioşi este: trebuie să ne rugăm pentru vindecarea celor necredincioşi, chiar dacă ei nu-şi pun încrederea în Dumnezeu după aceea? Răspunsul cred că este în acţiunile Domnului Iisus care a vindecat mii de oameni şi nu toţi au venit la credinţă dar… Ocazia vindecării a fost un motiv de glorificare a lui Dumnezeu de către ei şi de către cei din jur.
Frate Iosif, eu am o înţelegere mai simplă a tuturor acestor lucruri: Dumnezeu trebuie să-şi ia slava din orice miracol şi vindecarea este un miracol (minune).
Aşa cred că s-a întâmplat şi cu mine!
A. Mulţi s-au rugat pentru mine, prezbiterii au venit şi ei şi s-au rugat cu mine, am fost chiar uns cu untdelemn, multe Biserici s-au rugat pentru vindecarea mea.
B. Eu cred că am avut multe să-I mărturisesc Domnului şi am făcut-o şi El m-a iertat de multe!
C. M-am rugat pentru vindecare şi continui să mă rog pentru desăvârşirea a ceea ce a început în mine cât mai repede.
D. …PENTRU SLAVA SA!
E. …PENTRU CA ALŢII SĂ VADĂ ŞI SĂ CREADĂ!
Cu multă dragoste,
Ionel Teodorescu
CITEŞTE CUM A REACŢIONAT PASTORUL IOSIF ŢON ATUNCI CÂND A CITIT SCRISOAREA DE MAI SUS A MISIONARULUI IONEL TEODORESCU, REFERITOARE LA ARTICOLUL 25 „VINDECARE ŞI ELIBERARE” SCRIS DE IOSIF ŢON:
Iubiţii mei,
Suntem într-un turneu de predici şi cursuri. După ce am fost o săptămână în Arizona, acum suntem în Charlotte, North Carolina, iar mâine, cu voia Domnului, mergem la Chicago pentru patru zile de program intens de predici şi cursuri. Abia luni, 14 februarie, zburăm spre casă în Portland, Oregon.
În timpul acesta, nu văd cum aş putea scrie alte articole. Profit de acest gol de producţie şi public o scrisoare de la Ionel Teodorescu, care lucrează cu Campus Crusade for Christ pentru Europa de răsărit, cu sediul la Budapesta. El face o serie de precizări binevenite la un articol al meu. Este o critică constructivă şi binevenită. Un model de colaborare creştină. Îi mulţumesc şi pe această cale.
Iosif Ţon
ASCULTAȚI UN INTERVIU DEOSEBIT ACORDAT DE REGRETATUL MISIONAR IONEL TEODORESCU, DOAMNEI ȘTEFANIA HORVATH DE LA RADIO VOCEA EVANGHELIEI CLUJ!
„Să mergem și să vestim fiecărui om valorile lui Dumnezeu cu privire la viața veșnică”, a spus scumpul nostru frate Ionel Teodorescu:
Detalii legate de trecerea în veşnicie a fratelui misionar Ionel Teodorescu:
IONEL TEODORESCU – CARE ESTE ACELA CARE POATE SCOATE POPORUL ROMÂN DIN ÎNTUNERIC?
Care este Acela care poate scoate poporul roman din intuneric? -P- Pastor Ionel Teodorescu – 11 iulie 2010 – 320 Kbps.mp3:
Care este Acela care poate scoate poporul roman din intuneric? -P- Pastor Ionel Teodorescu – 11 iulie 2010 – 64 Kbps.mp3 :
REGULI OBLIGATORII PENTRU POSTAREA COMENTARIILOR PE BLOGUL LUI TOM THE CAT:
Vă rugăm să comentaţi la obiect, referindu-vă strict la conţinutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene sau “epitete”, atacurile de orice fel la persoana autorului articolului, afişarea de anunţuri publicitare sau linkuri prin care sunt promovate ateismul, satanismul, anticreştinismul, rasismul, fascismul, comunismul, precum şi jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori care au scris un comentariu, se vor sancţiona drastic prin cenzurarea parţială a comentariului, ştergerea integrală a comentariului sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului celui care şi-a permis să încalce acest Regulament!
Blogul lui Tom the Cat nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora, revenind, integral, autorului comentariului!