„În toată Europa cunosc doi șefi de stat cu care îmi place să lucrez:
cu Mussolini și cu GENERALUL ANTONESCU” (Adolf Hitler)
„Așa că vă rog să fiți implacabili, omenia siropoasă, vaporoasă, filozofică nu are ce căuta aici. […] Veţi fi FĂRĂ MILĂ cu ei! Nu știu peste câte veacuri neamul românesc se va mai întâlni cu libertatea de acțiune totală, cu posibilitatea de purificare etnică [n.r. și de ce nu, religioasă ?!?] și revizuire națională. Dacă este nevoie, să trageţi cu mitraliera! Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari. Îmi iau răspunderea în mod formal şi spun că NU EXISTĂ LEGE… Deci, fără forme, cu libertate completă [n.r. de acțiune!]”
(Mihai Antonescu – Ministru de Externe de confesiune CREȘTIN ORTODOX!!!
a fost executat prin împușcare în ziua de 1 iunie 1946 pentru crime de război împreună cu bunul său colaborator și prieten, mareșalul Ion Antonescu care bineînțeles că era tot un adevărat CREȘTIN ORTODOX sută la sută!!!)
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
În sfârșit, a apărut o carte excelentă care ar trebui citită de toți românii de bună credință, o culegere de documente de mare valoare. Este vorba de 513 acte originale păstrate în numeroase arhive din țară și din străinătate care demonstrează clar ce riscuri enorme îți asumai dacă erai creștin evanghelic (neoprotestant) și ce însemna să refuzi să te lepezi de credința evanghelică pe care ai moștenit-o de la părinți, bunici și străbunici și să te convertești la religia ortodoxă („religia neamului”) în timpul dictaturii mareșalului Ion Antonescu.
Al Doilea Război Mondial era în curs și România fascistă era aliată cu Germania nazistului Adolf Hitler și cu Italia lui Benito Mussolini. A fi Baptist, Creștin după Evanghelie sau Adventist, însemna să fii umilit, bătut, arestat, închis sau amenințat cu deportarea în „Regatul Morții” (lagărele de concentrare aflate în acea vreme sub control românesc, situate în zona râului Bug: Bogdanovca, Acmecetca, Domanevca). Mulți credincioși evanghelici au fost trimiși în linia întâi, pe front, unde mulți dintre ei au sfârșit ciuruiți de gloanțe sau sfârtecați de obuze. Acest lucru a fost posibil prin grija „creștinească” a Bisericii Ortodoxe Române care într-o cârdășie ticăloasă cu regimul dictatorului Ion Antonescu, vroia să scape cu orice preț de creștinii neoprotestanți care erau considerați „dușmanii neamului românesc” deși prin felul lor de viețuire, aceștia au demonstrat întotdeauna că sunt buni români, cetățeni cinstiți și respectabili care s-au supus întotdeauna autorităților și legilor Statului și care au contribuit cu toată ființa lor la bunăstarea și progresul României în care s-au născut.
„CONVINGEREA NOASTRĂ ESTE CĂ LUPTA PENTRU HRISTOS [A CREȘTINILOR EVANGHELICI] SĂ SE FACĂ AZI PE FRONT, IAR NU ACASĂ ÎN ÎNCHISORI”
Aceasta era părerea Ministrului Cultelor (Ion Petrovici) care se adresa în scris către „Conducătorul Statului”, mareșalul Ion Antonescu (este vorba despre expunerea de motive la legea din 28 decembrie 1942).
Cu alte cuvinte, acest ministru odios vroia să spună cam așa:
„De ce să-i arestăm și să-i închidem pe creștinii evanghelici (neoprotestanți), de ce să cheltuim cu hrana și cazarea lor în închisori, de ce să ne complicăm, din moment ce e mult mai practic și mai rentabil să-i trimitem în linia întâi a frontului ca să le putrezească oasele acolo și să scăpăm definitiv de ei?!?”
Vă recomand cu căldură cartea „Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente.” al cărei autor este domnul VIOREL ACHIM, doctor în istorie al Academiei Române și cercetător științific grad I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București.
Cartea conține 931 pagini și a putut fi cumpărată online pe acest link:
CÂTEVA PRECIZĂRI IMPORTANTE DESPRE DICTATORUL ION ANTONESCU.
AMINTIRI CUMPLITE POVESTITE DE BUNICII MEI.
Bunicii mei din partea mamei îmi povesteau cum în timpul celui de-al doilea război mondial, credincioșii evanghelici (Baptiști, Creștini după Evanghelie, Adventiști, etc) se trezeau la ușa casei cu PREOTUL ORTODOX, cu pretorul (un fel de subprefect/inspector comunal cu mare autoritate în timpul războiului) și cu jandarmul/jandarmii. Era vorba de un fel de „echipă de șoc”. Acești indivizi nu veneau într-o vizită de curtoazie ci dădeau dovadă de „exces de zel”, îndeplinind (chiar mai mult decât era cazul) ordinele „Conducătorului Statului” adică umileau, batjocoreau, snopeau în bătaie, arestau, aruncau în închisoare, deportau, trimiteau pe front (în linia întâi ca să fie siguri că nu se mai întorceau vii acasă) creștinii neoprotestanți.
Anii cumpliți de persecuție din timpul dictaturii mareșalului Ion Antonescu au marcat profund viața creștinilor evanghelici din România. La fel a fost și în comunism (cu mici diferențe) dar asta nu înseamnă să nu ne intereseze cât de mult au suferit creștinii evanghelici în timpul celui de-al doilea război mondial. Ion Antonescu era un om al ordinii și disciplinei, un patriot care a visat să făurească „România mare” dar în același timp, UN OM BOLNAV DE ORGOLIU ȘI MÂNDRIE FĂRĂ LIMITE, UN OM LIPSIT DE SUFLET, PLIN DE URĂ ȘI DUȘMĂNIE CARE PRIN CUMPLITELE SALE ORDINE INUMANE ȘI IRAȚIONALE A PRODUS O SUFERINȚĂ ENORMĂ ȘI CHIAR MOARTEA MULTOR OAMENI NEVINOVAȚI, INCLUSIV FEMEI, COPII ȘI BĂTRÂNI LIPSIȚI TOTAL DE APĂRARE, NU MAI DISCUTĂM DE ZECILE DE MII DE SOLDAȚI AI ARMATEI ROMÂNE CARE ȘI-AU PIERDUT VIAȚA FĂRĂ SENS, LUPTÂND PENTRU TERITORII CARE NU APARȚINEAU ROMÂNIEI.
Dictatorul Ion Antonescu nu s-a mulțumit să ordone Armatei Române să treacă Prutul și să elibereze teritoriile românești ocupate de ruși ci a mers mai departe și a ordonat trecerea Nistrului. S-a ambiționat să atace și să ocupe teritorii care n-au aparținut niciodată României, a cucerit orașul-port Odessa, a ordonat trupelor române să avanseze nepermis de mult alături de trupele germane și să pătrundă în Rusia „din motive strategice militare”. O politică irațională care a însemnat pierderi masive de vieți omenești ale soldaților români demoralizați care s-au trezit că în loc să apere hotarele străvechi ale României, au fost aruncați într-o luptă inutilă explicabilă prin viziunea expansionistă imperialistă a unui dictator pe care nu-l interesa decât să vasalizeze România și să o aservească lui Adolf Hitler, făcându-și iluzii deșarte că va primi ceva în schimb.
Dacă ar trăi mareșalul Ion Antonescu, l-aș întreba ce-om fi căutat noi, românii, în orașul Odessa, de ce au trebuit să moară peste 11 mii soldați români pentru cucerirea și ocuparea acestui oraș??? Ce-am căutat noi, românii, să luptăm în Crimeea și în Caucaz?!? Ce-am căutat la Stalingrad (actualul Volgograd) ca să ne pierdem degeaba soldații acolo??? DE CE Antonescu a ordonat Armatei Române să masacreze populația civilă nevinovată din Odessa ca „represalii” pentru un atentat criminal organizat și executat de partizanii ruși sau de serviciul sovietic NKVD?!? DE CE a trebuit ca acel atentat sângeros să fie folosit ca PRETEXT pentru uciderea celor complet lipsiți de apărare?!? De ce a trebuit ca onoarea Armatei Române să rămână pe veci pătată pentru că a spânzurat la nimereală sute de oameni nevinovați care treceau întâmplător pe stradă sau care mergeau dimineața la serviciu în Odessa??? De ce soldații români au închis femei, copii și bătrâni nevinovați și i-au ars de vii în acele 11 barăci ale ororii? De ce a trebuit să fie uciși fără milă cel puțin 25000 de cetățeni ai Odessei?!? Ce vină aveau acei oameni că s-au născut evrei așa cum ce vină avem noi că ne-am născut români??? Acolo au fost scene cumplite în care unii soldați români au suferit grave șocuri psihice când au fost obligați să execute asemenea ordine drăcești dictate de la București de mareșalul Ion Antonescu.
Pe de altă parte, cei care îl laudă, îl ridică în slăvi și-l regretă pe mareșalul Ion Antonescu, nu trebuie să uite că o anumită perioadă, dânsul A COLABORAT CU LEGIONARII (nu mai e nevoie să amintim cine au fost și ce au făcut aceștia, faptele lor cutremurătoare, peste 900 cetățeni români uciși, 40% dintre aceștia fiind de origine evreiască, atrocități greu de imaginat pentru orice om cu mintea sănătoasă). Până la urmă, când și-a dat seama (prea târziu) cât de departe au ajuns legionarii cu crimele lor oribile, mareșalul Ion Antonescu a pus armata pe aceștia (23 ianuarie 1941) și i-a înlăturat definitiv prin forță. A scăpat de legionari dar totuși a rămas până la sfârșit prietenul Germaniei naziste, aliatul fidel al sinistrului dictator Adolf Hitler și un dușman de moarte al românilor de origine evreiască (aceștia erau români născuți în România dar se făceau vinovați de „crima” că aveau origine evreiască de parcă ei au ales acest lucru atunci când s-au născut).
Din nenorocire, în timpul celui de-al doilea război mondial, mulți preoți ortodocși au avut o viziune extremistă legionară și au îmbrățișat ultranaționalismul de tip fascist. Acesta este adevărul gol-goluț, indiferent că unii vor începe să sară în sus ca arși și să urle ca disperații, încercând să conteste realitatea istorică. Numai așa se explică faptul că ÎNTOTDEAUNA la ușa credincioșilor evanghelici se prezenta obligatoriu UN PREOT ORTODOX însoțit de pretor și de un jandarm (sau mai mulți) pentru că Biserica Ortodoxă a lansat dintotdeauna teza stupidă că „dacă nu ești ortodox, nu poți fi un bun român” (aberație care bântuie și astăzi mințile bolnave ale talibanilor fundamentaliști ortodocși ultranaționaliști, mulți dintre ei, foști legionari convinși).
Să-l rugăm pe bunul Dumnezeu ca NICIODATĂ să nu se mai nască pe fața pământului un om atât de crud cum a fost mareșalul Ion Antonescu, mult lăudat, trâmbițat și regretat de unii duși cu pluta, indivizi cărora nu le pasă deloc de suferința și moartea pe care le-a adus acest oribil dictator asupra multor sărmani nevinovați care au avut nefericirea să trăiască acele vremuri cumplit de grele.
Domnul să păzească România de dictatură! Domnul să binecuvânteze această țară atât de greu încercată de-a lungul istoriei! Dumnezeu să dea un duh de smerenie și pocăință peste toți românii ca să-L primim cu toții în inimile noastre și să-L urmăm cu adevărat pe Domnul nostru Iisus Hristos! AMIN.
CITEȘTE UN FRAGMENT DIN ACEASTĂ CARTE EXCEPȚIONALĂ CA SĂ TE CONVINGI CU OCHII TĂI CĂ MERITĂ SĂ O RECOMANZI :
Ameninţări cu deportarea în Transnistria au existat şi după ce s-a renunţat la acest plan. Administraţia locală încerca să-i şantajeze în acest fel pe cetăţeni să treacă la ortodoxie. Petiţia baptiştilor din mai multe comune din plasa (zona) Câmpeni, judeţul Cluj-Turda, adresată mareşalului Ion Antonescu la 18 mai 1943 aminteşte de o astfel de ameninţare. Documentul este revelator nu numai pentru teroarea la care erau supuşi aceşti oameni, ci şi pentru concepţia lor religioasă şi conştiinţa lor civică (doc. 403):
„Domnule Mareșal,
Subsemnaţii, Avram Ilie, invalid din actualul războiu, clasat cu 60% infirmitate, din comuna Neagra, jud. Cluj-Turda, Scrob Traian, rănit şi cu picioarele degerate din actualul războiu, din comuna Secătura, jud. Cluj-Turda, Scrob Gheorghe, fost concentrat, din comuna Secătura, jud. Cluj-Turda, Puiuleţi Dumitru, Puiuleţi Remus, Drăgoiu Petru din comuna Ponorel, jud. Cluj-Turda, Vâjdea Gheorghe din comuna Vidra, jud. Cluj-Turda, Leah Alexandru, Gligor Nicodim, Bădău Iosif, Stan Constantin, Leah Adrian, Coroiu Vasilie, Jude Nicolae, Cristea Constantin şi Marinca Eftimie, toţi din comuna Avram-Iancu, jud. Cluj-Turda, toţi de naţionalitate şi origine etnică români de credinţă creştini baptişti, cu profund respect aducem la cunoştinţă Domniei-Voastre durerea şi necazul nostru după cum urmează:
La începutul lunii Maiu 1943, am fost chemaţi la primăriile comunelor respective unde domiciliăm, unde Domnii Notari ne-au făcut cunoscut că, conform ordinului Preturei plasei Câmpeni Nr. 857/1943, prin care se comunică, spre executare întocmai, ordinul Prefecturei jud. Cluj-Turda Nr. 2.590/1943, pe care, cu tot respectul, ne permitem a-l anexa în copie, suntem obligaţi ca până la 27 Maiu 1943 să trecem la una din confesiunile creştine recunoscute de Lege, altfel riscăm să nu ni se mai îngroape morţii noştri în cimitire şi să se facă propuneri pentru trimiterea noastră în Transnistria.
Ştim că atât unii din părinţii noştri cât şi noi ne-am închinat lui Dumnezeu ca aparţinători ai cultului creştin baptist, recunoscut şi cu drepturi câştigate de decenii, drepturi care în chip nedrept şi pe baze de neadevăruri ne-au fost răpite la sfârşitul anului 1942.
În această credinţă creştină am convieţuit în mod paşnic cu toţi cetăţenii altor culte şi nici într-un caz nu ne-am făcut vinovaţi de intrigă şi de dezbinarea neamului nostru. Am fost şi suntem supuşi autorităţilor Statului şi ne facem datoria faţă de Patrie oriunde nevoile ei o cheamă. Lucrul acesta poate fi cercetat despre noi la autorităţile locale administrative şi poliţieneşti, cu care putem sta faţă oricând.
Ne cerem iertare, Domnule Mareşal, dacă faţă de Domnia-Voastră îndrăsnim să ne exprimăm indignarea şi jignirea ce-o simţim ca creştini şi ca români faţă de asemenea ordine ca acela anexat în copie, prin care ni se cere ca până la anumită dată să ne schimbăm credinţa ca şi când am schimba o haină, ca şi cum religia nu ar fi o legătură liberă şi conştientă a omului cu Dumnezeu, ci o chestiune care poate fi comandată de oricare autoritate, de la anumite birouri.
Noi credem că o religie impusă cu forţa şi sub anumite ameninţări nu numai că n-are durabilitate şi valoare, dar este chiar un dezechilibru moral şi social şi credem că ţara noastră n-are nevoie de astfel de cetăţeni.
Dacă conducătorii religioşi ai altor confesiuni creştine vor să ne aibă în rândul enoriaşilor lor, pot face aceasta pe cale de convingere neforţată, cu duhul blândeţei şi al dragostei creştine, pe baza învăţăturilor Domnului Hristos cuprinse în Sfânta Scriptură, de la care nu înţelegem să ne abatem nici de frică şi nici de dragul unor avantagii pământeşti.
Astfel, Domnule Mareşal, noi şi familiile noastre înţelegem să rămânem mai departe credincioşi lui Dumnezeu, după învăţăturile Domnului Hristos, şi să ne servim, ca şi până azi, Patria şi Neamul, dând Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu.”
Potrivit autorităţilor, numărul persoanelor care au cedat persecuţiilor şi şi-au părăsit credinţa a fost mic.
(Fragment din cartea „Politica regimului Antonescu faţă de cultele neoprotestante. Documente.” – Viorel Achim. Prefaţă semnată de Alexandru Florian. Volum apărut la Editura Polirom, Colecţia Document)
VIOREL ACHIM – Doctor în Istorie, cercetător științific, scriitor, editorialist, publicist
(foto: romarchive.eu)
CITEȘTE ÎNCĂ DOUĂ ARTICOLE INTERESANTE ȘI NU VEI REGRETA:
E plină România azi, mai ales din cei de extremă dreaptă, legionari sau simpatizanți (99% dintre simpatizanții lui Antonescu aparțin acestei categorii). Eu n-aș fi de acord ca aceste comentarii ale lor să murdărească saiturile creștinilor, dar… asta e…
Cred că povestea cu Antonescu dus la Moscova să accepte funcția de prim ministru e o invenție, o minciună, nu există dovezi în acest sens. Și chiar dacă să presupunem prin absurd că rușii ar fi fost atât de nebuni să numească un fascist care a pricinuit pagube imense URSS-ului ca prim ministru al României, asta nu ar anula vina mareșalului Antonescu pentru crimele comise și nici adevărul privitor la persecutarea creștinilor neoprotestanți sub dictatura sa.
„…e plină România azi, mai ales din cei de extremă dreaptă, legionari sau simpatizanți (99% dintre simpatizanții lui Antonescu aparțin acestei categorii). Eu n-aș fi de acord ca aceste comentarii ale lor să murdărească saiturile creștinilor, dar… asta e…”
Relu, m-am gândit că ai mare dreptate și AM ȘTERS COMENTARIUL celui care făcea apologetica politicii criminalului Ion Antonescu din cauza căruia au murit zeci de mii de oameni nevinovați, inclusiv femei, copii și bătrâni. Suferințele acestor bieți oameni au fost INIMAGINABILE, au fost violați, arși de vii, îngropați de vii, etc. Nu există cuvinte care să poată exprima TRAGEDIA CUMPLITĂ prin care au trecut aceste ființe umane care au murit în chinuri groaznice din cauza unui dictator scelerat (cam așa sunt toți dictatorii). Sunt întru totul de acord cu tot ce ai scris în comentariul tău. Îmi place că ești un om CORECT, analizezi foarte bine lucrurile, ești obiectiv și nu bați câmpii așa cum fac alții.
Te mai aștept cu drag și nu uita că ești oricând binevenit pe blogul meu.
Te salut cu respect!
Excepțional! Am întâlnit nu puțini neoprotestanți (mai ales din cei mai tineri) care îl venerau pe dictatorul fascist Antonescu (mai ales pe facebook) din necunoaștere (să nu folosesc cuvinte mai dure) inspirându-se din diverse saituri naționalist-extremiste (extremă dreaptă, legionari)
Așa că acest material informativ e mai mult decât binevenit.
Bună ziua!
Aveți idee unde aș putea găsi cartea?
Nu o găsesc nicăieri. La toate editurile, apare stoc epuizat.
Mulțumesc!
@ Viorel
Vă salut! La Librăria Humanitas, văd că apare ÎN STOC dar eu zic să vă grăbiți să o comandați online pentru că nu prea se mai găsește și este o carte foarte bună care ar trebui citită de toți românii ca să se convingă prin ce tragedii au trecut credincioșii evanghelici în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, un personaj sinistru care a produs multă suferință atâtor oameni nevinovați. Trebuie să iertăm dar nu trebuie să uităm pentru că somnul națiunii naște monștri!
Click pe link și faceți comandă online chiar acum ca să nu ratați această excepțională culegere de documente:
https://carturesti.ro/carte/politica-regimului-antonescu-fata-de-cultele-neoprotestante-documente-210227