PERSPECTIVA CREȘTINĂ ASUPRA SEXUALITĂȚII

Bigoți, înguști la minte, înapoiați, arhaici, inchizitori, medievali, habotnici: acestea sunt unele din multele etichete care sunt aplicate creștinilor și persoanelor tradiționale care afirmă perspectiva creștină asupra sexualității. Sunt acuzați de antipatie față de cei care nu gândesc ca ei. Că sunt lăsați în urmă de marșul “normal” și “progresist” al istoriei, ori condamnați de ea.
Că sunt plini de prejudecăți. Că trebuie să fie reeducați în spiritul ideologiei “progresiste” a sexualității post-moderne și să-și conformeze gândirea după ea.
Li se impune să accepte că sexualitatea nu e o funcție imuabilă a naturii umane ci un atribut socializat de-a lungul vieții. Radicale aceste idei, nu?

Astăzi, punem în contrast perspectiva seculară și creștină a sexualității, un lucru pe care încă nu l-am făcut. Începem cu un articol șocant publicat săptămâna trecută în presa britanică.

AȘA ZISA „CONFERINȚA DESPRE NORMALITATEA PEDOFILIEI”

Citiți articolul apărut pe 5 iulie în publicația britanică „The Telegraph” și intitulat “Paedophilia is natural and normal in males” (Pedofilia e naturală și normală la bărbați”)

http://www.telegraph.co.uk/comment/10948796/Paedophilia-is-natural-and-normal-for-males.html

Ceea ce de-a lungul miilor de ani de experiență umană bărbații nu au știut despre ei înșiși, află citind în acest articol: “majoritatea bărbaților probabil că sunt pedofili și hebefili”, (“the majority of men are probably paedophiles and hebephiles”) afirmă “profesorul” Philip Tromovitch, de la Universitatea Doshisha din Japonia. (Nota AFR: “hebefil“ e un termen care denotă preferința sexuală a bărbaților pentru minorii între 11 și 14 ani) Afirmația aceasta și altele la fel de bizare, au fost făcute în cadrul unei conferințe ținute în iulie 2013 la Universitatea Cambridge din Marea Britanie. Subiectul dominant al conferinței a fost “normalitatea pedofiliei”. La ea au participat atât academicieni cât și pedofili care fuseseră încarcerați în trecut pentru pedofilie, într-un cuvânt, un asortiment de persoane sordide care fac agitație pentru legalizarea relațiilor sexuale ale adulților cu minorii. Concluzia conferinței a fost că la bărbați “interesul în pedofilie e natural și normal”.

În anii 70 și 80, afirmă același articol, în culoarele și camerele din dos ale studiourilor BBC, perversiunile sexuale se practicau cu aprobarea tacită a forurilor de conducere, inclusiv pedofilia. Astăzi, încercările de normalizare a pedofiliei sunt desemnate ca încercări “eroice” de a da la o parte niște “limite represive” impuse de societate împotriva adulților care preferă relații sexuale cu minori, ori “reprimarea socială extremă” a unei minorități sexuale pe care societatea nu o înțelege. Unii dintre profesorii care au ținut conferința din iulie 2013 predau, în vara acestui an, cursuri în normalitatea pedofiliei în universități britanice. Noua teorie care e vânturată, asemenea transgenderismului, este că de fapt copilăria nu constituie un aspect biologic al ființei umane, ori un stadiu biologic, ci o prezumție construită social, la fel ca identitatea sexuală.

PERSPECTIVA CREȘTINĂ ASUPRA SEXUALITĂȚII

Revoluția sexuală și evoluția ideologiei sexuale se desfășoară cu o rapiditate atât de mare, încât e practic imposibil să fii la curent cu toate, chiar și pentru cei care își dedică mult timp acestor subiecte. În acest context, însă, se impune o întrebare crucială: care este perspectiva creștină asupra sexualității? Majoritatea dintre noi, nu medităm asupra acestui subiect, îl ignorăm sau suntem indiferenți. Regretabil, teoria seculară a sexualității e cu mulți pași în fața perspectivei creștine asupra subiectului. Rare sunt publicațiile care tratează subiectul din perspectiva creștină. În anii 70 și 80 susținătorii homosexualității au publicat volume masive care atacau fundamentele creștine ale sexualității fără ca autorii ori academicienii creștini să răspundă pe măsură. Totuși, mai bine mai târziu decât niciodată.

În 2013 Alexander Pruss, profesor de filozofie la Baylor University în Texas, a publicat o carte despre perspectiva creștină asupra sexualității. Intitulată „One Body, An Essay in Christian Sexual Ethics” (“Un singur trup: un eseu în etica sexuală creștină”), cartea deja a făcut multe valuri și a fost apreciată de comentatorii creștini din America ca fiind un volum “terific și extraordinar,” o lucrare de mare anvergură academică, o realizare de notorietate în domeniu. E văzută de unii comentatori ca cea mai reușită carte privind perspectiva creștină asupra sexualității. Alții văd cartea ca un volum care conține o sumedenie de argumente greu de combătut cu care chiar și comentatorii seculari vor trebui să se confrunte de acum înainte. În cele 442 pagini de text, cartea lui Pruss punctează cu elocvență, frumusețea perspectivei creștine asupra sexualității.

Structura cărții

Lecturarea cărții lui Pruss, însă, nu e un lucru lejer. Dimpotrivă, e o treabă foarte migăloasă și dificilă, chiar obositoare. În final, însă, efortul merită.
Cartea e împărțită în 11 capitole, zece dintre ele discutând aspecte de interes general pentru ideologia sexuală contemporană. Pruss ia fiecare subiect, prezintă poziția seculară a subiectului, iar apoi poziția creștină, opinând în final de ce poziția creștină e mai logică și mai utilă societății. Analiza lui Pruss e interesantă pentru că nu e bazată exclusiv pe textele binecunoscute ale Sfintei Scripturi, ci și pe textele anonime creștine relevante ale primelor veacuri ale creștinismului, cât și practicile tradiționale creștine privind sexualitatea. Interesantă și informativă e descrierea moravurilor și practicilor sexuale ale primelor secole în care s-a născut creștinismul și modul în care perspectiva creștină a sexualității a înlocuit, în doar câteva secole, gândirea antică privind sexualitatea și rolul ei în societate.

Capitolul 2 al cărții explică formele în care se manifestă dragostea, forma supremă a ei, fiind UNIUNEA ÎN INTIMITATE ÎNTRE SOȚ ȘI SOȚIE. Sexualitatea e un aspect important, chiar central, al ființei umane, precizează Pruss, dar potrivit NUMAI ÎN CADRUL RELAȚIILOR DE CĂSĂTORIE. Sexualitatea e o trăsătură cu care se naște fiecare ființă umană și gravitează în mod firesc de-a lungul vieții spre uniunea “într-un singur trup” al femeii și bărbatului.
Cu alte cuvinte, doctrina creștină a uniunii dintre sot și soție ca formând “un singur trup”, afirmă Pruss, este o reflecție a evoluției naturale a ființei umane spre căsătorie și formarea unui trup unic marital. În afara acestui “trup unic”, spune Pruss, relațiile sexuale sunt fără sens.

Capitolul 3 descrie dorința (desire) ca sentiment afectiv al ființei umane. Ea duce spre intimitate cu scopul de a forma “un singur trup”, iar apoi procrearea. Dorința manifestată doar cu scop de plăcere e greșită pentru că nu are ca scop primordial formarea “unui singur trup” ori procrearea.

Semnificația sexualității

Recomandăm și Capitolul 4 în care Pruss discută semnificația sexualității (“meaningfullness of sexuality”). E un capitol foarte important pentru că perspectiva creștină pe care Pruss o prezintă, e opusul ideologiei sexuale seculare. Perspectiva creștină RESPINGE SEXUL DE OCAZIE (“casual sex”) tocmai pentru că nu are drept rezultat formarea acelui “singur trup” care e fundamentul sexualității creștine. Sexul de ocazie caută plăcere, nu caută forjarea unei identități comune între bărbat și femeie. Ori identitatea comună poate fi realizată doar în cadrul căsătoriei în care bărbatul devine “soț” și femeia “soție”. (Paginile 61-88) Ca atare, relațiile sexuale între persoane de același sex SUNT RESPINSE pentru că nu rezultă într-un “singur trup” ci doar în plăcere. Ori plăcerea și satisfacția nu constituie, din perspectiva creștină, obiectivul ultim ori exclusiv al relațiilor sexuale. Din același motiv, explică Pruss, PEDOFILIA ESTE UN ACT PERVERS, el fiind incapabil de a forma “un singur trup” între adult și minor. Și tot din același motiv, creștinismul respinge abuzul sexual, adulterul, divorțul, violul, violența domestica, violența sexuală, pornografia, incestul, și alte manifestări perverse ale sexualității umane.

Un singur trup

Toate aceste practici sunt perpetuate din motive total diferite decât acela de a forma “un singur trup”. Formarea “unui singur trup”, afirmă Pruss, este fundamentul eticii si învățăturii creștine asupra sexualității. Așa a fost la Zidirea Lumii. (Geneza 2:24 “De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa şi se va uni cu nevasta sa şi vor fi amândoi un singur trup”.) Așa a fost la întemeierea creștinismului. (Matei 19:4-6 “Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”) Aceasta a fost practica creștinilor de milenii. Este, deci, perspectiva creștină asupra sexualității superioară învățăturilor contrare promovate de ideologia sexuală seculară? Fără îndoială.

Pornind de la premiza sexualității bazate pe formarea “unui singur trup”, Pruss accentuează că el se formează prin consimțământul femeii și al bărbatului. În contrast, majoritatea celelorlalte practici sexuale nu se fundamentează pe consimțământ, pe egalitatea între soți, și nu au în vedere alcătuirea “unui singur trup”. De aceea, continuă Pruss, practicile sexuale străine creștinismului cauzează daune psihologice și trebuie respinse și abolite.

Capitolul 4 e probabil punctul culminant al cărții lui Pruss. E intitulat “One Flesh, One Body”, adică “un singur trup”. În acest capitol, Pruss face o analiză fascinantă a evoluției în gândirea iudeo-creștină de la Geneza 2:24 până în Noul Testament și demonstrează consistența perspectivei creștine asupra sexualității. Pornind de la această premiză, Pruss își continuă argumentația pe parcursul restului cărții lui, tratând subiecte de mare importanță. Căsătoria din perspectiva creștină, fiind formarea “unui singur trup”, consecința logică este procrearea. Tot din perspectiva “unui singur trup”, Pruss explică cu elocvență și excepțiile, de exemplu cazurile de infertilitate, ori poligamia.

Cu totul interesantă este discuția privind impactul tehnologiei asupra sexualității, familiei și căsătoriei. Pruss explică de ce perspectiva creștină respinge contraceptivele (previne împlinirea scopului procreativ al “singurului trup”); fertilizarea in-vitro; surogatul (adică absența actului procreativ al “singurului trup”); căsătoriile între persoane de același sex (care nici ele nu rezultă în formarea “unui singur trup”); poliamoria; practicile sexuale facilitate tehnologic pentru producerea plăcerii sexuale în afara căsătoriei; tehnologia modernă care caută să se substituie obiectivului procreativ al “singurului trup”, și așa mai departe.

Celibatul

Capitolul final, de doar trei pagini, și cel mai scurt al cărții lui Pruss, privește celibatul, o practică întâlnită în Biblie și practicată în tradiția creștină de mii de ani. Nu este celibatul, întreabă Pruss, o contradicție în raport cu scopul unitiv și procreativ al “singurului trup”? Pruss recunoaște că nu poate da un răspuns cât de cât coerent, acestei întrebări. Tradiția creștină a privit celibatul ca pe un mod de viață superior căsătoriei și vieții matrimoniale. În final, Pruss pare să dea un răspuns interesant, chiar dacă nu cu totul convingător: celibatul creștin e acceptabil dacă are ca obiectiv unitatea dintre persoana necăsătorită și Dumnezeu (Pagina 420). În căsătorie, soții își investesc timpul și energia în relația dintre ei. Prin contrast, zice Pruss, în celibat, individul își investește timpul și afecțiunea în relația lui cu Dumnezeu. Concluzia finală a lui Pruss: “Căsătoria este starea normală pentru ființele umane. Decizia unei persoane de a se abține de la căsătorie este, deci, un gest semnificativ, unul care poate semnifica trăirea încă aici pe pământ a vieții cerești pe care Hristos a făcut-o posibilă, aducând Împărăția lui Dumnezeu aici între noi”

Relevanța cărții lui Pruss

Importanța cărții lui Pruss este enormă, de la sine de înțeles, și nu poate fi supraestimată. Lecturarea ei este obligatorie pentru fiecare preot, pastor, lider de tineret, terapeut ori consilier creștin preocupat de asaltul ideologiei sexuale contemporane asupra societății civile și a vieții de familie. Pruss explică cursiv și coerent, într-o terminologie seculară și relevantă, superioritatea perspectivei creștine asupra sexualității în raport cu ideologia sexuală globală. Cartea e obligatorie mai ales pentru apologeții creștini în dialogul lor cu apologeții seculari ai ideologiei sexuale seculare.