MOTIVAȚIA ANTIRELIGIE A NORVEGIEI PENTRU CONFISCAREA COPIILOR BODNARIU

S-au tot pus întrebări dacă autoritățile norvegiene au fost motivate de religia familiei Bodnariu (creștini evanghelici) când au confiscat pe cei 5 copii ai lor.
E CLAR CĂ RELIGIA A FOST MOTIVAȚIA, iar evidența în sensul acesta există din abundență. Documente și procese verbale care au apărut după confiscarea copiilor în noiembrie 2015 indică faptul că încă din 13 octombrie 2015, cu mai bine de o lună înainte de preluarea copiilor în custodia statului, oficialitățile municipalității Naustdal unde locuia familia, nu agreau cu stilul de creștere a copiilor abordat de părinții Bodnariu, crezând, după ce au interogat copiii, că e fondat pe Biblie.

Documentele scriu negru pe alb că Barnevernet e “îngrijorat că acest stil de creștere a copiilor este justificat de Biblie”. Autoritățile au motivat separarea copiilor de părinți pe “atitudinea” părinților care “au o credință proprie și un mod de a crește copiii care e bazat pe religie”.
De asemenea, documentele menționează că acești copii au fost “crescuți să-L respecte pe Dumnezeu și valorile părinților lor.” Barnevernet a interpretat lucrul acesta ca un posibil conflict între presupusa inabilitate a copiilor de a trăi după principiile religioase ale părinților și posibilitatea ca religia părinților să creeze un “conflict interiorizat” la copii și stres în familie.

Nici chiar Richard Dawkins nu putea să o zică mai bine! Dawkins e faimos pentru afirmația făcută de el în cartea lui „The God Delusion” publicată în 2006 în care spune că educația copiilor în Biblie este o formă de abuz a copiilor.
Nu se mai pune la îndoială că RELIGIA FAMILIEI ȘI CREDINCIOȘIA EI FAȚĂ DE VALORILE CREȘTINE au atras atenția autorităților Barnevernet și au avut un loc central în discuțiile și strategia lor înainte de separarea copiilor.
Deci, afirmația că BARNEVERNET A FOST MOTIVAT DE SENTIMENTE ANTIRELIGIOASE ATUNCI CÂND A CONFISCAT COPIII FAMILIEI BODNARIU este una corectă și sprijinită de evidență. Biblia e menționată de patru (4) ori în documente, Dumnezeu o dată, iar religia odată. De asemenea, religia apare ca subiect separat de discuție între autoritățile Barnevernetului.

DE CE OARE AR IRITA PE BARNEVERNET
RELIGIA FAMILIEI BODNARIU?!?

Răspunsul este clar: Barnevernet reprezintă ideologia seculară de creștere a copiilor în Norvegia. Când această ideologie e în conflict cu stilurile de creștere a copiilor, ale familiilor tradiționale, ori cele influențate de religie, în cazul de față creștinismul, Barnevernetul totdeauna câștigă. Simplu… pentru că, fiind un braț al statului Norvegian, ține în mână sabia și o poziționează deasupra familiilor tradiționale.

Chiar dacă asta e o realitate nefericită, probabil că nu e tocmai surprinzătoare dacă luăm în considerare gradul avansat de secularizare al Norvegiei.
În mai 2012, Parlamentul Norvegian a votat în unanimitate să abolească statutul Bisericii Luterane ca Biserică Națională în Norvegia. Date din presă indicau la acea vreme că în 2012, circa 72% dintre norvegieni (adică aproximativ 3.6 milioane de norvegieni) ERAU FĂRĂ CREDINȚĂ RELIGIOASĂ
și doar 2% din populația țării frecventa Biserica în mod regulat.

Vezi articolul lui Jessica Bluemke – Norway Abolishes National Church:

http://www.patheos.com/blogs/friendlyatheist/2012/05/22/norway-abolishes-national-church/

De asemenea, în conformitate cu sondaje de opinie făcute în 2005 de Gallup World Polls, doar 23% dintre norvegieni priveau religia ca o componentă importantă a vieții lor zilnice și aproape 7% se declarau atei.
Și creștinismul e în declin. Un studiu global privind viitorul creștinismului, emis în 2013, indică faptul că dacă în 1970, circa 98.8% dintre norvegieni se identificau ca fiind creștini, doar 87.29% se vor mai identifica ca fiind creștini în 2020. De asemenea, până în 2020, circa 3.4% din populația Norvegiei va fi musulmană.

O implicație majoră a acestei observații este că pentru majoritatea norvegienilor, stilul de creștere a copiilor bazat pe tradiție ori religie, a devenit irelevant și este înlocuit cu unul secular. Asta explică și de ce aproximativ 25% dintre toți copiii preluați în custodia statului în Norvegia sunt COPII DE IMIGRANȚI care sunt cunoscuți pentru valorile lor tradiționale, iar unii sunt refugiați pe motive religioase. Restul copiilor sunt luați datorită stilurilor de viață riscante ale părinților lor biologici, de exemplu, consumul ori dependența de droguri, alcoolism, ori probleme mentale. Imigranții și refugiații, de obicei nu se antrenează în stiluri de viață riscante de felul acesta, și sunt cunoscuți pentru tradiționalismul lor, iar în familie, pentru conservatorism în relații și creșterea copiilor.

Barnevernet încarnează profund seculara societate norvegiană. Sociologii, printre ei, bine cunoscutul sociolog W. Bradley Wilcox, observă, încă din 2009, că în măsura în care statul asistențial (Norvegia fiind un exemplu clasic) reușește să erodeze și să dea la o parte moralitatea tradițională, ea e înlocuită cu O MORALITATE DICTATĂ DE STAT ȘI ÎNRĂDĂCINATĂ ÎN AȘA NUMITELE VALORI POSTMODERNE.

Statul devine „mama și tata” generațiilor viitoare iar asistența financiară acordată familiilor înlocuiește obligațiile parentale, inclusiv aceea de a avea grijă de copii. Norvegia e una din țările unde, după decenii de politici familiale bazate pe asistența financiară, oamenii nu mai depind unii de alții pentru bunăstarea lor, ci de stat. Dependența de familie a fost înlocuită cu dependența de stat.

Un alt rezultat al politicilor asistențiale scandinave este inabilitatea generațiilor tinere de părinți să-și crească copiii. Ei nu văd în proprii lor părinți, modele pentru creșterea copiilor, și, ca rezultat, sunt dezorientați când ei devin părinți. E rezonabil să presupunem că Norvegia a adoptat Legea Bunăstării Copilului (“Child Welfare Act”) în 1992 ca să rectifice inaptitudinea generațiilor tinere de a fi părinți. Barnevernet și-a asumat obligația să impună stilul parental secular, ceea ce explică și fricțiunile dintre familiile de imigranți care aduc în Norvegia stiluri parentale responsabile, și Barnevernetul care impune ideologia parentală statistă.

Observați că în trecut, și chiar azi în majoritatea covârșitoare a lumii, doar orfanii erau dați spre adopție. De-a lungul istoriei, societățile lumii au fost foarte preocupate să respecte și să păstreze legăturile biologice dintre copii și părinți. În loc de a decupla relația biologică părinte-copil, ele au acționat spre îmbunătățirea abilităților parentale ale părinților, a relațiilor maritale, și a relațiilor de familie. Legea Norvegiei constituie o deplasare radicală de la această filozofie și practică. De fapt, legea dă statului puterea să declare care părinte e potrivit să crească copii și care nu, cât și autoritatea de a lua copiii de la părinții pe care statul nu-i găsește potriviți și să-i dea cuplurilor pe care tot statul îi declară potriviți să fie părinți. Asta permite Barnevernetului să fure copiii de la părinți după bunul plac. În plus, există o prezumție că selecția noilor părinți făcută de Barnevernet e potrivită. Părinții biologici care și-au pierdut copiii și-i vor înapoi, trebuie să fie examinați extensiv de psihologi, de “experți”. Psihologii îi declară potriviți ori nepotriviți să fie părinți. În aparență, aspectele biologice nu înseamnă nimic.

Ceva nu e în ordine aici. Am putea numi stilul parental norvegian, O FORMĂ DE AGRESIUNE IDEOLOGICĂ LA ADRESA PĂRINȚILOR ȘI FAMILIEI NATURALE. Întregul înțeles al noțiunii de părinte a fost întors cu capul în jos. A fi părinte nu mai înseamnă legături biologice între părinți și copii. Înseamnă declararea ca părinți legali a cuplurilor cărora autoritățile le dau în custodie îngrijirea copiilor. Pe scurt, asta e ceea ce psihologii numesc „părinți sociali” sau „părinți psihologici”, o noțiune care se substituie părinților biologici priviți ca fiind irelevanți.

(foto: crestinulazi.ro)

THE ENGLISH SECTION

We have posted on Facebook a new commentary related to the illegal abduction of the Bodnariu children by Norway’s Barnevernet. It is titled Norway’s Religios Animus in the Abduction of the Bodnariu Children. Below are a couple of paragraphs and here is the rest:

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=666549770115089&id=407413792695356

Questions have abounded whether the Norwegian authorities have been adversely motivated by the Bodnariu Family’s Evangelical faith in abducting their five (5) children in midNovember 2015. They have, and the evidence for it is plenty. Documents and minutes of meetings have emerged since the abduction showing that as early as October 13, 2015, more than a month before the children were taken into custody, the officials at Naustdal municipality disapproved of the parenting style of the Bodnariu parents believing it, after questioning the children, to be based on the Bible. They plainly state that Barnevernet „is worried that this is a way of upbringing which is justified by the Bible.” The authorities pivoted their contemplated removal of the children on the „attitude” the parents „have to their own faith and way of upbringing when it comes to religion.” The documents also mention that the children were „brought up to respect God and their parents’ values.” Barnevernet interpreted this as a possible conflict between the children’s assumed inability to live up to their parents’ value expectations and faith and that the parents’ religion could create an „inner conflict” in the children and a stressful family environment. Religion is bad for children, Barnevernet’s minutes seem to say, and too much religion is lawful justification for snatching children away from their parents.

There you have it, plain and simple. Not even Richard Dawkins could have said it better! Dawkins is famous for the assertion he made in his 2006 bestseller „The God Delusion” that teaching the Bible to children is child abuse. Undeniably, the Bodnariu family’s religion and commitment to Christian values drew the attention of Barnevernet officials and featured prominently in their discussions and strategy prior to the children’s removal. So, the statement that Barnevernet was motivated by a religious animus when abducting the Bodnariu children is accurate and supported by the evidence. The Bible is mentioned four (4) times in the minutes, God once, and religion once. Religion, in fact, appears as a separate subject of discussion in relation to what to do with the children.

WHY WOULD THE BODNARIU FAMILY’S
RELIGION IRRITATE BARNEVERNET?!?

The answer is straightforward: Barnevernet embodies Norway’s secular parental ideology. When it conflicts with the parenting style of traditional parents or parents whose parenting style is influenced by religion, in this case Christianity, Barnevernet wins out. Always. Simply because, as an arm of the Norwegian state, it holds the sword and wields it over traditional families. And, while this is unfortunate, it may not necessarily be that unexpected considering Norway’s advanced degree of secularization. In May 2012 the Norwegian Parliament voted unanimously to abolish the status of the Lutheran Church as the National Church of Norway. News reports at that time indicated that by 2012 72% of Norway’s population, or approximately 3,6 million Norwegians, were non-believers, and that only about 2% of the country’s population attended church regularly.

See Jessica Bluemke Norway Abolishes National Church, May 22, 2012:

http://www.patheos.com/blogs/friendlyatheist/2012/05/22/norway-abolishes-national-church/

Also, according to Gallup World Polls taken around 2005 only 23% of Norwegians viewed religion as an important component of their daily lives, and nearly 7% claimed to be atheist. Christianity is in decline, too. A global study on the future of Christianity, released in 2013, indicated that while in 1970 98.8% of Norwegians claimed a Christian religious identity, by 2020 only 87.29% will do so. Also, by 2020 3.4% of Norway’s population is expected to be Muslim.

Note that in the past, and even today in most of the world, mostly orphans were put up for adoption. Societies were careful all along to respect and preserve the biological bonds between children and their parents. Instead of severing the parent-child relationship, they worked to improve the parenting skills of parents, the marital relationship, and the overall familial bonds. Norway’s Child Welfare Act is a major departure from this philosophy. Essentially, it grants the state the power to declare who is fit or unfit to be a parent and to take away the children of parents whom it deems unfit and give them to couples whom the state deems fit. This allows Barnevernet to snatch children away from their parents at will. There also is a presumption that Barnevernet’s selection of parents is always appropriate. For the biological parents to regain their offspring, they must undergo extensive psychological evaluation. “Experts” declare them fit or unfit as parents. Apparently, biology is no longer sufficient to grant them this status.

There is something very odd, sinister, and unsettling about this whole scenario and Norway’s parenting doctrine. One may even call is ideological aggression. The whole meaning of parenting has been turned upside down. In Norway, parenting no longer means biological ties between children and their parents. Instead, it means declaring as legal parents couples whom the state entrusts with the task to care for children. In a nutshell this is what sociologists term social or psychological parenting which has displaced biological parenting.

AUTOR: AVOCAT PETER COSTEA – DOCTOR ÎN DREPT
https://www.costealaw.com/

SURSA:
http://www.alianta-familiilor.ro/

http://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=666549770115089&id=407413792695356