MARTIN LUTHER – PĂRINTELE REFORMEI PROTESTANTE

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa ! Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6)

DOWNLOADAŢI AICI UN FILM EXCELENT : „UN LUTHER AL ROMÂNIEI” !

Născut în anul 1483 în Eisleben, Germania, fiul unor părinţi ce proveneau din pătura socială mijlocie, tânărul MARTIN LUTHER a intrat în anul 1505 într-o Mănăstire Augustiniană din Erfurt. Temele mântuirii şi damnării, centrale în cultura vremii sale, l-au preocupat în mod deosebit. Luther a devenit foarte curând conştient de prezenţa păcatului în viaţa sa, de ineficienţa penitenţelor sale sau a sacramentelor oferite de Biserică, în dorinţa lui de a se apropia cu adevărat de Dumnezeu. În anul 1512, Luther a fost transferat din Erfurt la Mănăstirea Wittenberg. Acolo a trăit într-o Mănăstire a Ordinului Augustinian, având o mare binecuvântare prin duhovnicul său, un om deosebit de evlavios, vicar general al Mănăstirii, pe nume Johann von Staupitz (1469-1524). Staupitz, foarte conştient de intensele lupte spirituale ce-l măcinau pe tânărul dat în grija lui, l-a îndrumat pe acesta să studieze Sfânta Scriptură (Biblia). Astfel, la data de 19 octombrie 1512, Luther a ajuns să absolve ca şi doctor în teologie, începând efectiv să predea teologie şi studii biblice în Wittenberg, de la data de 16 august 1513. În acest context al sarcinii sale universitare, Luther şi-a format primele sale idei privitoare la neprihănirea (îndreptăţirea) obţinută prin credinţă. Un rol decisiv în formularea teologiei lui Luther a fost jucat de teologia Sfântului Apostol Pavel şi de teologia Augustiniană. La scurt timp după realizarea exegezei sale, a pasajului din Romani 1:16-17, Luther a concluzionat că neprihănirea (îndreptăţirea) este un dar al lui Dumnezeu ce poate fi însuşit NUMAI PRIN CREDINŢĂ:
„Zi şi noapte, am cugetat până ce am putut să văd legătura dintre dreptatea lui Dumnezeu şi afirmaţia că “CEL NEPRIHĂNIT VA TRĂI PRIN CREDINŢĂ“. Abia atunci am înţeles că dreptatea lui Dumnezeu este acea neprihănire prin care, prin harul şi prin mila Sa, Dumnezeu ne justifică (îndreptăţeşte) prin credinţă. Tot atunci am simţit că M-AM NĂSCUT DIN NOU (am început să am o mentalitate nouă şi o inimă nouă) şi că tocmai am trecut prin uşile deschise ale Paradisului”. Începutul depărtării lui Luther de Roma a fost adesea identificat cu afişarea publică a lucrării sale „CELE 95 DE TEZE” chiar pe uşa Castelului-Biserică din Wittenberg, în ajunul Sărbătorii Tuturor Sfinţilor, în ziua memorabilă de 31 Octombrie 1517. Aceste Teze priveau pe de o parte, sistemul penitenţial şi Autoritatea Papală, însă, pe de altă parte, era criticată vânzarea de Indulgenţe. Prin aducerea „Celor 95 de Teze” în atenţia publicului, au fost aruncate zarurile, Reforma a fost lansată, iar faţa Creştinismului a fost schimbată pentru totdeauna. Indicând cât de profund i-au influenţat Tezele acest principiu Evanghelic (Augustinian), Luther a scris mai târziu: „Şi aceasta este încrederea pe care creştinii o au… şi adevărata bucurie a conştiinţelor lor, şi anume că prin credinţă, păcatele noastre NU NE MAI APARŢIN, ci au fost puse pe seama lui Hristos, asupra Căruia, Dumnezeu a pus TOATE păcatele noastre. Astfel, El a luat asupra Sa păcatele noastre… neprihănirea lui Hristos, devenind a noastră… cu alte cuvinte, El acoperindu-ne şi pe noi cu mantia neprihănirii Sale…” În anul 1517, când Martin Luther şi-a afişat public CELE 95 DE TEZE pe uşa Bisericii din Wittenberg (Germania) „cu scopul de a provoca adevărul“, a început Reforma care a modificat, pentru secole, alianţele politice şi religioase.

Profesor la Universitatea din Wittenberg, Martin Luther a formulat o interpretare nouă, antiscolastică a textelor biblice, a criticat dogmele şi organizarea ierarhică a Bisericii Romano-Catolice, intoleranţa acesteia şi comerţul cu Indulgenţe, o practică prin care Biserica încălca litera şi spiritul Cuvântului lui Dumnezeu ! În esenţă, Reforma lui Luther constă în afirmarea mântuirii prin credinţă, nu prin practicarea ritualurilor bisericeşti, ci prin proclamarea Autorităţii exclusive a textelor Sfintei Scripturi – BIBLIA. Luther a pledat împotriva imixtiunii Autorităţii Papale în afacerile de Stat şi când a refuzat să-şi retracteze ideile, Biserica Romano-Catolică l-a excomunicat în anul 1520 – un act în urma căruia aveau să se nască toate Bisericile Protestante. Luther a pus mai presus CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (BIBLIA) decât învăţăturile oamenilor ! Luther a devenit liderul Reformei în Germania. Timp de câţiva ani, el protestase în zadar, condamnând faptul că unii preoţi colindau ţara şi vindeau “Indulgenţe” (adică „certificate de iertare” a anumitor păcate) pentru bani care se vărsau apoi în vistieriile nesătule ale Papalităţii. Luther intuise foarte bine că o astfel de “iertare” împietrea de fapt inima oamenilor şi permanentiza starea lor de păcat. Posibilitatea cumpărarii “Indulgenţelor”, închidea oamenilor CALEA spre adevărata pocăinţă şi iertare ! Picătura care a umplut paharul răbdării lui Luther, a fost în special activitatea scandaloasă a unui călugăr numit Johann Tetzel . Folosind un limbaj foarte vulgar, Tetzel striga cât îl ţinea gura:
“Am Indulgenţe pentru ORICE păcat! Chiar şi dacă aţi fi siluit-o pe Fecioara Maria, eu tot pot să vă vând iertare. Veniţi şi cumpăraţi, ca să fiţi mântuiţi!”

UN FILM EXTRAORDINAR: MARTIN LUTHER (PRODUCŢIE 2003)

CONVOCAT ÎN ANUL 1521 ÎN DIETA IMPERIALĂ DE LA WORMS, AFLAT ÎN FAŢA ÎMPĂRATULUI CAROL QUINTUL, MARTIN LUTHER REFUZĂ SĂ RENUNŢE LA LUCRĂRILE SALE CARE PUNEAU CUVÂNTUL SFÂNT AL LUI DUMNEZEU (BIBLIA – SFÂNTA SCRIPTURĂ)
MAI PRESUS DECÂT CUVÂNTUL PAPEI DE LA ROMA

INCHIZITORUL JOHANN TETZEL CONVINGE OAMENII SĂ CUMPERE INDULGENŢE CARE FOLOSEAU LA „IERTAREA PĂCATELOR” ŞI LA „SCOATEREA” RUDELOR DECEDATE DIN IAD (PURGATORIU) PENTRU A FI DUSE ÎN RAI!

AICI PUTEŢI VEDEA CUM MARTIN LUTHER A FOST PRIMIT ÎNTR-O AUDIENŢĂ DE CARDINALUL THOMAS CAJETAN (TOMMASO DE VIO GAETANUS) PENTRU A-ŞI PREZENTA PUNCTUL SĂU DE VEDERE BAZAT PE CUVÂNTUL SFÂNT AL DOMNULUI (BIBLIA)

În ultima parte a filmului pe care l-am inserat mai jos, m-a impresionat surprinderea unui moment istoric deosebit. Însă până atunci veţi vedea cum preotul şi doctorul în teologie, MARTIN LUTHER, a terminat cu bine traducerea Noului Testament în limba germană pe care l-a făcut cadou bătrânului Prinţ Elector Friederich cel Înţelept (Guvernatorul Saxoniei).

Apoi veţi vedea cum Luther a desfiinţat legea celibatului şi a dat el însuşi un exemplu, căsătorindu-se înaintea Domnului cu o fostă călugăriţă ( Katharina von Bora ) care abia scăpase cu viaţă. Un moment foarte greu pentru Luther a fost pierderea bunului său prieten, Ulrich, care a plecat în Olanda la compatrioţii săi, ca să le vestească Evanghelia – Cuvântul lui Dumnezeu. Din nefericire, bietul Ulrich a fost prins la graniţă şi a fost ars pe rug.

Katharina l-a iubit mult pe Luther şi a avut un rol important în viaţa lui. Ea a reuşit să-l convingă să nu se prezinte în Dieta Imperială de la Augsburg, în faţa Împăratului Carol Quintul . Martin Luther ar fi riscat să fie arestat, condamnat la moarte şi ars pe rug, aşa cum s-a întâmplat cu prietenul său, Ulrich.

În Germania anului 1530, AUGSBURG avea statutul de oraş liber imperial în cadrul Sfântului Imperiu Romano-German. În ziua de 25 Iunie 1530, Principii Germani au fost convocaţi să se prezinte în faţa Împăratului Carol Quintul şi a Dietei Imperiale, pentru a explica cum a fost posibil ca Martin Luther să îşi permită să traducă Noul Testament în limba germană. În acele vremuri grele, Inchiziţia îşi făcea foarte bine treaba şi puteai fi ars pe rug, doar dacă îndrăzneai să deschizi Biblia şi să o citeşti. Mulţi oameni ascundeau Bibliile sub duşumeaua din casă, scoteau câte o scândură sub care aşezau în secret BIBLIA – SFÂNTA SCRIPTURĂ, având mare grijă să nu spună copiilor pentru că aceştia puteau fără să vrea, să-şi trădeze părinţii, care riscau să fie arşi pe rug! Nu mai discutăm ce însemna să te apuci să traduci Biblia din limba latină în limba germană! Acest lucru era perceput ca un grav act de trădare faţă de Papa de la Roma, adică faţă de Biserica Romano-Catolică şi atrăgea imediat atenţia Inchiziţiei!

Lângă Împăratul Carol Quintul se afla Girolamo Aleandro (Jerome Aleander) , reprezentantul cardinalului italian Thomas Cajetan (Tommaso de Vio Gaetano) şi al Papei de la Roma (Leone al X-lea), mari duşmani ai lui Luther care au încercat toate mijloacele pentru ca Luther să fie prins şi ars pe rug ca „eretic”. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată pentru că bunul Dumnezeu l-a ocrotit pe slujitorul Său, Martin Luther. Împăratul Carol Quintul (Carol al V-lea) a cerut tuturor Principilor Germani să scoată imediat în afara legii, Biblia (Noul Testament) în limba germană şi să declare ca inamic al Imperiului pe orice om care va îndrăzni să citească Cuvântul lui Dumnezeu în limba germană. Împăratul a poruncit chiar în acele momente ca toţi Principii Germani să se prezinte în următoarea zi la Catedrală şi să se închine în manieră romană şi a ameninţat că cel care nu se va supune acestei porunci, va trece prin ascuţişul săbiei sale. Principii Germani au venit în faţa Împăratului şi cu mult curaj şi demnitate i-au spus în faţă că NU vor împiedica preoţii lutherani să predice Cuvântul lui Dumnezeu, că NU vor scoate niciodată în afara legii, Biblia (Noul Testament) în limba germană şi că NU se vor mai închina în manieră romană. Apoi, în faţa lui Carol Quintul şi a întregii Diete Imperiale, s-a prezentat un bătrân Principe German care l-a privit drept în ochi pe Împărat şi i-a spus următoarele cuvinte:
„Pentru ca cineva să-mi poată lua CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU … va trebui să-l las ca mai întâi să-mi ia capul”. După aceste cuvinte, plin de demnitate, bătrânul Principe şi-a înclinat capul în faţa Împăratului, aşteptând liniştit ca să fie decapitat. După acest exemplu de curaj şi credinţă, rând pe rând, au venit în faţa Împăratului, TOŢI Principii Germani şi fiecare au îngenuncheat, aşteptând ca mai bine să fie decapitaţi, decât să renunţe la Cuvântul lui Dumnezeu. Când Carol Quintul a văzut acest lucru a rămas stupefiat şi a fost nevoit să asculte Confesiunea de Credinţă numită Confessio Augustana şi redactată în limbile latină şi germană. Încă o dată, bunul Dumnezeu, în bunătatea şi îndurarea Sa, a fost prezent acolo şi nu a îngăduit să fie executaţi nişte oameni demni care au pus mai presus decât viaţa lor, BIBLIA – CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

www.youtube.com/watch?v=2P8WI4au1l8