ISTORIA FRĂMÂNTATĂ A TRANSILVANIEI

ISTORIA UNGARIEI

Teritoriul Ungariei de astăzi era locuit în trecut de triburi dacice, tracice şi ilirice. Imperiul Roman a cucerit teritoriul respectiv în anul 35 înainte de Hristos şi devine provincie a Imperiului sub numele de PANONIA. Între anii 400 – 600 după Hristos, Panonia a fost invadată de o serie de popoare migratoare, precum hunii, ostrogoţii, lombarzii, iar mai apoi de avari. (în imagine, harta Daciei)
În epoca romană, regiunea actualului stat Ungaria se numea în latină Panonia, fiind locuită de diverse triburi dacice. Ultimii care au invadat în acea perioadă Câmpia Panonică au fost HUNII, conduşi de Attila.

Hunii au făcut alianţă cu Imperiul Roman, acesta folosindu-i ca mercenari în luptele împotriva galilor. În anul 453 d.H. Attila moare, o dată cu el, dezmembrându-se şi Imperiul Hun. Hunii au fost alungaţi de către triburile germanice ale lombarzilor şi mai ales gepizilor, care au pus stăpânire pe acest teritoriu. În jurul anului 560 d.H., avarii cuceresc teritoriul Panoniei şi-l păstrează sub controlul lor timp de 200 de ani, până în secolul IX.
A urmat o perioadă de dominaţie a francilor, a regatului slav Moravia Mare şi a principatelor Balatonulu până la sfârşitul secolului IX, când maghiarii au pătruns în Panonia. În imagine, invazia maghiarilor conduşi de Attila.

Ungurii descind din ramura ugrică a familiei de triburi fino-ugrice, originari din Asia, din regiunea munţilor Altai. Au pătruns în Europa pe cursul mijlociu al Volgăi şi prin munţii Urali, iar mai apoi, în jurul anului 830 d.H. au trecut între Don şi Nipru. S-au stabilit în câmpia Tisei în anul 896, unde au întâlnit o populaţie de limbă latină, dar şi sclavi aproape asimilaţi. Aceştia s-au autodenumit „maghiari”, însemnând „om / fiinţă umană”. Acest termen se presupune că ar proveni de la una din populaţiile de neam turc, ce purta numele de onoguri, menţionată în izvoarele bizantine încă de la începutul secolului I. Etnonimul a apărut în diverse izvoare sub mai multe forme precum: „Uggroi”, „Ugry”, „Ungari”, „Hungari”. Ungurii erau mici de statură, pomeţii obrajilor ieşiţi în afară, ochii puţin oblici, pielea de culoare mai închisă iar părul îl purtau de obicei împletit în cozi. După ce s-au aşezat în Câmpia Panoniei, au început să întreprindă numeroase invazii în Balcani între anii 959 si 970 d.H.

Ducele ungur Vaik a acceptat să se creştineze sub numele de Ştefan în anul 1001 şi a impus credinţa creştină şi poporului său, după care şi-a luat titlul de rege. Mai târziu, urmaşii lui Ştefan au cucerit Croaţia şi o parte din coasta Dalmaţiei cu ieşire la Marea Adriatică. Timp de un secol, au dus lupte aprige cu românii pentru cucerirea Transilvaniei.

În Crişana era voievodatul condus de Menumorut, în Banat era voievodatul lui Glad, iar în Transilvania de nord-est era voievodatul lui Gelu Românul.
În anul 1301 au început luptele pentru ocuparea tronului, nobilii profitând de acestea, consolidându-şi puterea. În 1308 Carol Robert de Anjou a fost susţinut de Papa de la Roma, de clerul catolic şi de o parte din nobilime, reuşind să urce pe tron. El a încercat să-şi extindă stăpânirea asupra Ţării Româneşti şi a Moldovei, însă a fost învins.

În secolul al XV-lea Imperiul Otoman ameninţa şi Ungaria. Conducătorul luptei antiotomane era de origine română şi se numea IANCU DE HUNEDOARA. După moartea lui Iancu de Hunedoara, la conducerea Ungariei a venit fiul acestuia, respectiv Matei Corvin (1458-1490). Lupta pentru tron a dus la slăbirea puterii ungare. Matei Corvin a fost ameninţat atât de turci, cât şi de Împăratul german, care îşi doreau coroana ungară. După moartea lui Matei Corvin, luptele pentru tron au dus la slăbirea ţării.

În 1525, după bătălia de la Mohacs, turcii i-au zdrobit pe unguri, Ungaria pur şi simplu încetând să existe ca stat. Partea de mijloc a Ungariei cu capitala la Buda a devenit paşalâc turcesc, adică provincie turcească, iar nordul şi vestul Ungariei au fost luate de austrieci de către Habsburgi. Din anul 1541, voievodatul Transilvaniei a devenit principat autonom sub suzeranitate turcească.

În 1683 turcii asediază fără succes Viena. În urma acestei victorii împotriva otomanilor, prin Tratatul de la Karlowitz din 1699, Imperiul Habsburgic supune Ungaria în întregime, dar şi Transilvania.

Revoluţia de la 1848 împotriva Imperiului Habsburgic a dus la independenţa Ungariei. Ungurii însă au înţeles libertatea DOAR PENTRU EI, nu şi pentru români. Revoluţionarii români au trecut de partea Impăratului Habsburgic care cere ajutorul Împăratului Rus şi înnăbuşă revoluţia în sânge. În 1867 Prusia a înfrânt Austria, făcându-se pactul dualist, în care Ungaria devenea Regat în cadrul Imperiului Austro-Ungar.

În timpul revoluţiei bolşevice din 1917, Bela Kun fusese alături de Lenin, pentru a înfiinţa apoi partidul bolşevic ungar. Declarând drept legitimă orice înşelare a unui guvern burghez, Bela Kuhn a profitat fără jenă de condiţiile mult prea avantajoase ale armistiţiului acordat de generalul Franchet Esperey, care oprise înaintarea trupelor române în Ardealul reunit cu România la 1 decembrie 1918.
Primele trei luni ale lui 1919 au însemnat un şir neîntrerupt de atacuri ale bandelor armate ungureşti asupra trupelor române, terorizarea permanentă a populaţiei româneşti din teritoriul neocupat încă de Armata Română, precum şi o agresivă campanie de propagandă bolşevică. La 20 iulie 1919 au fost atacate unităţile româneşti de pe malul stâng al Tisei, bolşevicii unguri, repurtând chiar şi unele succese. Contraofensiva românească declanşată în noaptea de 30/31 iulie – 12/13 august a însemnat sfârşitul tristei aventuri bolşevice a lui Bela Kuhn. România Mare proaspăt înfăptuită fusese ameninţată simultan, pentru puţin timp, atât la est, de către Sovietele ruseşti, cât şi la vest, de către Sovietele ungureşti.

ISTORIA TRANSILVANIEI

Pe teritoriul Transilvaniei s-a aflat în antichitate centrul politic al regatului Dacia, Sarmizegetusa Regia. Acum aproximativ 2400 de ani, venind dinspre apus, s-au stabilit pe acest teritoriu primele comunităţi de celţi. Nu există documente care să ateste un conflict între celţi şi populaţiile autohtone. După celţi, au mai urmat alte grupuri de migratori. Multiple dovezi arheologice din acea perioadă atestă convieţuirea paşnică dintre populaţiile autohtone şi celţi. În numeroase morminte celtice a fost descoperită ceramică dacică, dar şi invers. Chiar şi podoabele au fost adoptate, dacii din Transilvania purtând podoabe celtice cum ar fi torcul, precum şi diverse metode decorative aplicate pe ceramică. Gradul de asimilare reciprocă dintre daci şi celţi a fost probabil foarte mare.

În imaginea de mai sus putem vedea harta Daciei în perioada lui Burebista, iar în centru, România de astăzi.

În anul 106 după Hristos, Regatul Dac a fost cucerit de către Imperiul Roman sub conducerea Împăratului Traian. Transilvania a fost organizată şi inclusă în provincia Dacia Superioară. Aşezările mai importante au fost ridicate la rangul de colonii şi municipii. Câteva dintre aşezările importante din Transilvania de astăzi erau : Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Apulum (Alba Iulia), Napoca (Cluj), Potaissa Porolissum, Aquae. După numeroasele atacuri ale dacilor liberi (carpilor) şi goţilor, în anul 271 d.H. Împăratul Aurelian a decis retragerea administraţiei şi a legiunilor romane în sudul Dunării.

Teritoriul Transilvaniei a fost invadat succesiv până în secolul X de către goţi, huni, gepizi, slavi, protobulgari şi pecenegi. Unele popoare migratoare au reuşit să creeze structuri politice relativ stabile, cum a fost în cazul gepizilor.
Din anul 271, pentru Transilvania a început „mileniul întunecat”, un subiect de controversă cu caracter naţionalist, iar continuitatea românilor pe acest teritoriu este pusă la îndoială. Ungurii au intrat în număr mare la început în Transilvania ca trupe de mercenari pentru a alunga dominaţia bulgară din principatul Marea Moravie, în anul 862. În doar 100 de ani, influenţa maghiară şi-a lăsat amprenta, numărul ungurilor pe acest teritoriu, crescând foarte mult.

În secolul al X-lea maghiarii au început ocuparea Transilvaniei, procesul terminându-se abia la sfârşitul secolului al XII-lea, în timpul regatului lui Bela al III-lea al Ungariei (1172 – 1196). În paralel cu ocuparea, s-a desfăşurat între secolele XI-XIII un amplu proces de colonizare. Dificultăţile nu au întârziat să apară, în special din pricina împotrivirii românilor autohtoni (deci Transilvania ERA POPULATĂ DE ROMÂNI!) şi a lipsei oamenilor necesari administraţiei şi armatei.
În timpul marii invazii mongole din primăvara anului 1241, organizarea politică şi colonizarea Transilvaniei au înregistrat un recul semnificativ. Izvoarele istorice contemporane oferă la mijlocul secolului al XIII-lea imaginea unei Transilvanii pustiite. După retragerea trupelor mongole, Bela al IV-lea iniţiază un program de refacere a regatului şi în special a Transilvaniei, dezvoltând unele oraşe (Sibiu, Cluj, Braşov, Bistriţa şi Sighişoara) şi construcţia unor cetăţi de piatră.

Între anii 1375 şi 1431 Transilvania se confruntă cu alte probleme, respectiv cu pericolul otoman. Moartea voievodului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, a dat cale liberă Imperiului Otoman spre Transilvania şi centrul Europei.

În 1541, Principatul Transilvaniei a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat independent, care plătea totuşi otomanilor un dar anual de complezenţă. În acea perioadă, principatul nu includea Banatul, acesta se afla sub stăpânire otomană.
În secolul al XVIII-lea au fost aduşi colonişti şvabi şi au fost admişi în Ardeal români din Moldova şi din Ţara Românească, imigraţi din cauza exploatării fanariote. În acelaşi secol, au avut loc şi valuri de exod ale populaţiei româneşti din Ardeal în sens opus, spre Ţara Românească şi Moldova.

Între anii 1867 şi 1918 Transilvania a fost încorporată părţii maghiare a Imperiului Austro-Ungar. În această perioadă s-au intensificat măsurile discriminatorii împotriva românilor, şvabilor, slovacilor, sârbilor şi chiar a saşilor.

La încheierea Primului Război Mondial, Ungaria îşi proclama independenţa, incluzând în teritoriul său şi Transilvania. Partidele româneşti PNR şi PSD înfiinţează Consiliul Naţional Român la Arad, în data de 3 noiembrie 1918. Guvernul Ungariei semnează armistiţiul cu Antanta, fixând o linie de demarcaţie, care lăsa sub controlul Ungariei nordul şi centrul Transilvaniei, iar Banatul sub controlul Serbiei. După acel armistiţiu, românii organizează o Adunare Naţională la Alba Iulia, la care sunt desemnaţi 1228 delegaţi. La adunare au participat aproximativ 100 de mii de persoane şi s-a desfăşurat într-o atmosferă decentă şi festivă. Adunarea Naţională decide unirea cu România a teritoriilor locuite de români. După unirea din 1918 cu România, Transilvania rămâne autonomă în cadrul statului român, fiind condusă de un Consiliu Dirigent. Regele Ferdinand sancţionează unirea cu România, autorităţile române încă nu-şi exercitau controlul asupra tuturor teritoriilor respective. Armata Română se oprise în înaintarea sa chiar pe linia Mureşului, iar la nord de aceasta, nici Consiliul Dirigent, nici Regatul României nu exercitau o autoritate efectivă. Puterile Antantei ordonaseră încetarea oricăror operaţiuni militare în vederea negocierii păcii cu Ungaria.

În anul 1919, puterea în Ungaria a fost preluată de către comunişti, care au proclamat Republica Sovietică Ungaria, condusă de Bela Kun, originar din Cluj.
În 1919 blocul militar Antanta solicită Armatei Române să înceapă ofensiva contra forţelor maghiare. Maghiarii au atacat atât trupele cehoslovace, cât şi trupele române de pe teritoriul Transilvaniei, în speranţa de a face joncţiunea cu trupele sovietice, care la rândul lor, au atacat Basarabia şi Ucraina.

CUCERIREA BUDAPESTEI DE CĂTRE ARMATA ROMÂNĂ

Riposta puternică a Armatei Române a venit în dimineaţa zilei de 24 iulie 1919 când a fost declanşat contra-atacul care a distrus armata ungară bolşevică. Bela Kun a părăsit Ungaria în ziua de 2 august 1919. Pe 4 august 1919 Armata Română a intrat în Budapesta sub comanda generalului GHEORGHE MĂRDĂRESCU . Budapesta este cucerită de către români, iar Bela Kun demisionează, regimul comunist fiind astfel înlăturat. Pe 16 noiembrie 1919 Horthy intră în Budapesta şi îşi stabileşte centrul comandamentului (Cartierul General) la Hotelul Gellert. La data de 25 februarie 1920 Armata Română a părăsit teritoriul ungar din ordinul Antantei. În imaginea de mai sus: Armata Română în Budapesta. În timpul staţionării pe teritoriul Ungariei, Armata Română a dat dovadă de solidaritate, distribuind alimente pentru populaţia maghiară înfometată din cauza războiului.

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Armata Ungară a intrat în Transilvania, unde a comis atrocităţi grave împotriva minorităţilor, numărul morţilor, situându-se în jurul cifrei de 1700, fără să mai luăm în calcul miile de oameni torturaţi, arestaţi, etc.
În Convenţia de armistiţiu semnată în 1944 de România cu Puterile Aliate, după lovitura (insurecţia armată) condusă de Regele Mihai, se prevedea că statele aliate „sunt de acord ca Transilvania să fie restituită României, cu condiţia confirmării prin Tratatul de Pace”.
În perioada dintre 1945 şi 1947, până la încheierea tratatelor de pace dintre Aliaţi şi România şi Ungaria, au existat demersuri ale Ungariei de a păstra chiar şi o mică parte a teritoriului, fiind vizată în special zona actualului judeţ Satu Mare. Cu toate acestea, tratatele de pace de la Paris din 1947 confirmă revenirea la frontiera existentă la 1 ianuarie 1938 între România şi Ungaria, precum şi nulitatea Dictatului de la Viena. Astăzi, pe teritoriul Transilvaniei, conform rezultatelor oficiale ale recensământului din 2002, trăiesc 74,7 % români, 19,6 % maghiari şi 0,7 % germani, totalizând o populaţie de 7.221.733 locuitori.

GENERALUL GHEORGHE MĂRDĂRESCU – GENERALUL UNGARIEI – COMANDANTUL GRUPULUI DE ARMATE SUD – UNUL DINTRE CEI DOI ÎNALŢI OFIŢERI ROMÂNI SUB COMANDA CĂRORA A FOST ELIBERATĂ BUDAPESTA DE REGIMUL DICTATORIAL BOLŞEVIC CARE DOREA SĂ TRANSFORME UNGARIA ÎNTR-O REPUBLICĂ SOVIETICĂ UNGARĂ!

GENERALUL TRAIAN MOŞOIU – COMANDANTUL GRUPULUI DE ARMATE NORD – UN ALT ÎNALT OFIŢER ROMÂN SUB COMANDA CĂRUIA A FOST ELIBERATĂ BUDAPESTA DE REGIMUL DICTATORIAL BOLŞEVIC CARE DOREA SĂ TRANSFORME UNGARIA ÎNTR-O REPUBLICĂ SOVIETICĂ UNGARĂ!

https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/centenar-100-de-ani-de-viitor/august-1919-armata-romana-intra-in-centrul-budapestei-1170110

http://www.certitudinea.ro/articole/tema-de-gandire/view/meditatiile-unui-secui-de-1-decembrie-noi-secuii-si-ungurii-ar-trebui-sa-incepem-prin-a-cere-iertare-pentru-crimele-noastre-fata-de-romani