Mi-aduc aminte că atunci când am întâlnit-o pe scumpa mea soție şi când ne-am dat seama că este voia lui Dumnezeu să ne unim destinele, m-am confruntat cu o reacţie foarte ciudată a colegilor mei de serviciu şi a unora dintre prietenii mei din copilărie.
Colegii mei m-au întrebat cam aşa: „Am auzit noi bine?!? Este adevărat că te însori???” Alţii mi-au spus: „Omule, e clar că ai luat-o razna! Ai înnebunit? Te căsătorești?!? Nu eşti în toate minţile???”
Chiar şi o persoană foarte apropiată mi-a spus: „Ce te-a apucat? Ce ţi-a venit? Te-a apucat însuratul în loc să-ţi trăieşti viaţa?!? Ce prostie, să faci asta la 23 de ani!” O altă persoană foarte apropiată ne-a întrebat pe mine şi pe logodnica mea: „V-a apucat însuratul şi măritatul?!? La mine să nu aveţi pretenţii să vă ajut, vă spun de la bun început!”
Trebuie să vă spun că pe mine m-au şocat toate aceste atitudini. Am început să-mi pun şi eu câteva întrebări. Cum adică?!? Nu este bine să fii un om normal la casa ta, să ai o soţie şi să-ţi întemeiezi o familie?!? Dar cum e bine??? Să umbli „din floare în floare” şi „să-ţi trăieşti viaţa”?!? Aşa e bine? Să n-ai nici un rost în viaţă? Să te bălăceşti în mocirla păcatului şi a morţii?!? Să zaci în orbire şi întuneric spiritual? Să trăieşti o viaţă fără Hristos şi fără Dumnezeu?!? Aşa o fi bine???
Foarte interesant este că în următorii ani după ce m-am însurat, au început să se însoare şi unii dintre colegii mei de serviciu sau dintre prietenii mei din copilărie (tocmai aceia care mă judecau că m-am însurat). M-am gândit că au făcut foarte bine şi că e foarte frumos din partea lor. Dar nu am putut să mă bucur prea mult pentru ei, pentru că încet-încet am constatat (cu durere) ce înseamnă să te căsătoreşti fără să-L ai pe Dumnezeu în inima ta.
Eu am încercat să vorbesc cu fiecare dintre ei şi să-i conving din timp SĂ NU FACĂ PASUL CĂSĂTORIEI fără ca mai întâi să ia decizia de a se întoarce la Dumnezeu prin intermediul Domnului nostru Iisus Hristos. Din nefericire, NICI UNUL NU M-A ASCULTAT… Consecinţele nu au întârziat prea mult. Mai întâi, un coleg de-al meu a divorţat după numai câteva luni de căsătorie, un alt bun prieten a divorţat după numai un an, iar un altul „a rezistat” aproape 1 an şi jumătate.
Majoritatea vechilor mei prieteni sau colegi de serviciu, sunt căsătoriţi a doua sau chiar a treia oară şi au copii din alte căsătorii… adevărate „complicaţii” şi „încurcături”… Nu mai spun că unii au rămas singuri şi au fost părăsiţi complet de familia lor, fiind nişte oameni terminaţi, distruşi de alcool, fără nici o direcţie și fără nici un sens în viaţă.
Observând toate aceste drame, am încercat să-mi explic ce s-a întâmplat cu ei şi m-am întrebat: „Dacă nu iubeşti cu adevărat un om, DE CE să te căsătoreşti cu el?!? Cine te pune să faci o asemenea prostie??? Dacă nu eşti sigur că este voia lui Dumnezeu să faci acest pas important al vieţii, CINE TE PUNE SĂ FACI GREŞEALA VIEŢII TALE??? Nu cumva e mai indicat ca mai întâi să te întorci cu adevărat la Dumnezeu şi abia apoi să te gândeşti să te măriţi sau să te însori?!? Nu cumva acesta ar trebui să fie cursul normal al lucrurilor???”
Cu mult timp în urmă, am auzit despre o fată care a fost foarte marcată din cauza faptului că părinţii ei s-au opus CATEGORIC ca ea să se mărite cu un băiat necredincios (ateu). Când a văzut acest lucru, fata respectivă a spus aşa: „Bine, tată şi mamă, am decis să nu mă mărit cu acela pe care-l iubesc pentru că voi spuneţi că o să-mi distrug viața, dar atunci, ştiţi ce-o să fac?!? O să mă mărit cu primul bărbat credincios Domnului care îmi va ieși în cale și care mă va cere în căsătorie, indiferent dacă o să pot să-l iubesc vreodată sau nu!”
Ce părere aveţi, oameni buni, despre asemenea idei?!? Este adevărat că viaţa a demonstrat ca această fată a făcut foarte bine că a ascultat de părinţii ei credincioşi şi că nu s-a măritat cu acel prim bărbat de care ea era îndrăgostită. Ani de zile mai târziu, a aflat că acel individ îşi snopea în bătaie soţia şi era un om fără pic de suflet în el, un om care nu ştia ce înseamnă să-ţi iubeşti soţia. În concluzie, putem spune că Dumnezeu a păzit-o pe această fată că n-a făcut prostia vieţii ei. În schimb, ea A FĂCUT O ALTĂ PROSTIE! Cum s-ar spune… a căzut din lac, în puţ! Ea a făcut exact cum a spus şi s-a măritat cu primul venit, primul sosit, care era un om credincios, dar pe care ea nu l-a putut iubi niciodată. Am aflat mulţi ani mai târziu, că deşi era un om serios şi cumsecade, această fată nu l-a iubit niciodată, nu a suportat ca să fie atinsă de el, iar când avea relaţii intime cu acest om liniştit, accepta acest lucru ca pe o simplă datorie, pentru că nu avea încotro. Dar n-a fost niciodată fericită cu acest om şi nu a avut niciodată plăcere când el se atingea de ea. Atunci mă întreb: DE CE S-A MĂRITAT CU UN OM FĂRĂ SĂ SIMTĂ NIMIC PENTRU EL?!? Pentru că avea un serviciu bun? Pentru că avea casă? Pentru că avea maşină? Pentru că avea o poziţie socială înaltă? Pentru că a vrut să se „răzbune” pe părinţii ei care nu i-au dat voie să se mărite cu individul acela care era „iubirea” vieţii ei?!? Sunt foarte multe întrebări care şi astăzi rămân fără răspuns…
Privind în jurul meu şi văzând cât de mult au suferit prietenii şi colegii mei de serviciu (pentru că au dorit să-şi trăiască viaţa fără Dumnezeu) m-am gândit cât de îndurătoare a fost Providenţa Divină cu mine. Ce dar extraordinar de mare şi scump este să ai o soţie bună şi iubitoare pe care este foarte clar că nu o merit. Pentru că ea este mult mai bună şi mai credincioasă Domnului decât mine!
Nu pot să cred cât de binecuvântat am fost în toţi aceşti 19 ani, deşi au fost şi momente deosebit de grele prin care am trecut împreună cu soția mea. Ea este cea care a avut un rol foarte important în procesul întoarcerii mele la Dumnezeu. Ea este cea care m-a iubit întotdeauna necondiţionat şi m-a acceptat aşa cum sunt cu defectele mele. Ea este cea care m-a sfătuit întotdeauna de bine şi care m-a încurajat atunci când aveam nevoie. Ea este cea care mi-a dăruit doi copii minunaţi, daruri nepreţuite de la Dumnezeu.
O, Doamne, dacă am putea da timpul înapoi… Câte greşeli am evita fiecare dintre noi… Cât am încerca cu toate puterile şi cu toată fiinţa noastră SĂ NU MAI FACEM GREŞELILE PE CARE LE-AM FĂCUT ÎN TRECUT!
Am mulţi prieteni care s-au întors cu adevărat la Dumnezeu şi pe care Duhul Sfânt i-a smuls și i-a eliberat din lanţurile păcatului. Astăzi, aceşti oameni sunt profund schimbaţi şi transformaţi, trecând printr-un proces permanent de pocăință zilnică sinceră. Cu toate acestea, unii îmi spun:
„OOOOF, DE CE AM PIERDUT ATÂT DE MULT TIMP PÂNĂ SĂ MĂ ÎNTORC LA DUMNEZEU?!? DE CE AM FĂCUT ATÂTEA AVORTURI? DE CE AM TRĂIT ATÂŢIA ANI ÎN CURVIE?!? DE CE MI-AM DISTRUS ANI BUNI DIN VIAŢĂ PRIN BARURI ŞI DISCOTECI ÎN DESFRÂNARE??? DE CE AM PRODUS ATÂTA SUFERINŢĂ, SOŢIEI MELE?!? DE CE ANI DE ZILE MI-AM DRĂCUIT, ÎNJURAT ŞI BĂTUT SOŢIA??? DE CE SOŢUL MEU CREDINCIOS A SUFERIT ATÂŢIA ANI DIN CAUZA MEA ŞI A CRESCUT SINGUR COPIII ÎN TIMP CE EU AVEAM O RELAȚIE EXTRACONJUGALĂ? DE CE N-AM FOST ÎN STARE SĂ MĂ OCUP DE COPIII MEI ŞI AU AJUNS NIŞTE DERBEDEI?!?”
În încheiere, vă invit cu drag să vizionaţi un supervideoclip al grupului Profides.
Fiţi binecuvântaţi de Dumnezeu!
AI DA ŞI TU TIMPUL ÎNAPOI DACĂ AI MAI PUTEA?!?
REGULI OBLIGATORII PENTRU POSTAREA COMENTARIILOR PE BLOGUL LUI TOM THE CAT:
Vă rugăm să comentaţi la obiect, referindu-vă strict la conţinutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene sau “epitete”, atacurile de orice fel la persoana autorului articolului, afişarea de anunţuri publicitare sau linkuri prin care sunt promovate ateismul, satanismul, anticreştinismul, rasismul, fascismul, comunismul, precum şi jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori care au scris un comentariu, se vor sancţiona drastic prin cenzurarea parţială a comentariului, ştergerea integrală a comentariului sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului celui care şi-a permis să încalce acest Regulament!
Blogul lui Tom the Cat nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora, revenind, integral, autorului comentariului!