„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa! Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine!” (Ioan 14:6)
DOWNLOADAŢI AICI FILMUL „UN LUTHER AL ROMÂNIEI”
Într-o lume îmbibată de materialism, a existat şi un mare om de ştiinţă care a lăsat prejudecăţile deoparte şi a înţeles că ştiinţa COMPLETEAZĂ religia şi nu o exclude, aşa cum cred unii… Știinţa şi religia sunt DOUĂ SURORI BUNE. Printr-o logică elementară, elevul Albert Einstein a demonstrat profesorului său, faptul că RĂUL REPREZINTĂ ABSENŢA LUI DUMNEZEU DIN INTERIORUL OMULUI. Omul care trăieşte FĂRĂ Dumnezeu în inima lui, ÎNCEPE SĂ FACĂ RĂUL ŞI CONTINUĂ SĂ FACĂ RĂUL TOATĂ VIAŢA LUI, PÂNĂ ÎN ULTIMA CLIPĂ A VIEŢII LUI, dacă nu-L primeşte CU ADEVĂRAT pe Domnul în inima lui.
Este o realitate tristă şi dureroasă pentru că fiecare dintre noi avem rude sau prieteni care REFUZĂ CREDINŢA SINCERĂ ÎN DUMNEZEU şi continuă să trăiască mai departe „liniştiţi”, făcând mult rău celor din jurul lor şi făcându-şi chiar lor înşişi rău, chiar până la distrugerea lor totală. Dumnezeu să ne-ajute pe fiecare să-L avem pe EL în sufletele noastre, pentru ca nu cumva vreodată să intre RĂUL în noi şi să nu mai iasă NICIODATĂ de-acolo!
Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ţine cursul de filozofie:
– Să vă explic care e conflictul între ştiinţă şi religie…
Profesorul ateu face o pauză şi apoi îi cere unuia dintre noii săi studenţi să se ridice în picioare.
– Esti creştin, nu-i aşa, fiule?
– Da, domnule, spune studentul.
– Deci crezi în Dumnezeu?
– Cu siguranţă.
– Dumnezeu e bun?
– Desigur, Dumnezeu e bun.
– E Dumnezeu atotputernic? Poate El să facă orice?
– Da.
– Tu eşti bun sau rău?
– Biblia spune ca sunt rău.
Profesorul zâmbeşte cunoscător: „Aha! Biblia!” Se gândeşte puţin…
– Uite o problemă pentru tine. Să zicem că există aici o persoană bolnavă şi tu o poţi vindeca. Poţi face asta. Ai vrea să o ajuţi? Ai încerca?
– Da, domnule. Aş încerca!
– Deci eşti bun.
– N-aş spune asta.
– Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea să ajuţi o persoană bolnavă dacă ai putea. Majoritatea am vrea dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu răspunde, aşa că profesorul continuă:
– Dumnezeu nu ajută, nu-i aşa? Fratele meu era creştin şi a murit de cancer, chiar dacă se ruga lui Iisus să-l vindece. Cum poţi spune că Iisus e bun? Poţi răspunde la asta?
Studentul tace…
– Nu poţi răspunde, nu-i aşa?
El ia o înghiţitură de apă din paharul de pe catedră ca să-i dea timp, studentului să se relaxeze.
– Hai să o luăm de la capăt, tinere! Dumnezeu e bun?
– Păi… da, spune studentul.
– Satana e bun?
Studentul nu ezită la această întrebare:
– Nu!
– De unde vine Satana?
Studentul ezită…
– De la Dumnezeu.
– Corect! Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i aşa? Zi-mi, fiule, există rău pe lume?
– Da, domnule.
– Răul e peste tot, nu-i aşa? Şi Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
– Da.
– Deci cine a creat răul?!?
Profesorul a continuat:
– Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat şi răul. Din moment ce răul există şi conform principiului că ceea ce facem, defineşte ceea ce suntem, atunci înseamnă că Dumnezeu e rău.
Din nou, studentul nu răspunde…
– Există pe lume boli? Imoralitate? Ură? Urâţenie? Toate aceste lucruri groaznice, există?
Studentul se foiește jenat…
– Da.
– Deci cine le-a creat?
Studentul iarăşi nu răspunde, aşa că profesorul repetă întrebarea:
– CINE LE-A CREAT?!?
Niciun răspuns. Deodată, profesorul începe să se plimbe în faţa clasei. Studenţii sunt uimiţi.
– Spune-mi… (continuă el, adresându-se, altui student)…
– Crezi în Dumnezeu, fiule?
Vocea studentului îl trădează şi cedează nervos:
– Da, domnule profesor, cred.
Bătrânul se opreşte din mărşăluit…
– Ştiinţa spune că tu ai 5 simţuri pe care le foloseşti pentru a identifica și observa lumea din jurul tău. L-ai văzut vreodată pe Dumnezeu?
– Nu, domnule. Nu L-am văzut.
– Atunci spune-ne dacă L-ai auzit vreodată pe Dumnezeul tău?
– Nu, domnule, nu L-am auzit.
– L-ai simţit vreodată pe Dumnezeul tău, L-ai gustat sau L-ai mirosit? Ai avut vreodată o experienţă senzorială a lui Dumnezeu?
– Nu, domnule, mă tem că nu.
– Şi totuşi crezi în El?!?
– Da.
– Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, ştiinţa spune că Dumnezeul tău nu există. Ce spui de asta, fiule?
– Nimic, răspunde studentul. Eu am doar credinţa mea.
– Da, credinţa, repetă profesorul. Asta e problema pe care ştiinta o are cu Dumnezeu. Nu există nicio dovadă, ci doar credinţa…
Studentul rămâne tăcut pentru o clipă… după care, pune şi el o întrebare:
– Domnule profesor, există căldură?
– Da
– Şi există frig?
– Da, fiule, există şi frig.
– Nu, domnule, nu există!
Profesorul îşi întoarce faţa către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tăcută… Studentul începe să explice:
– Poate exista multă căldură, mai multă căldură, super-căldură, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurică sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge până la 458 de grade sub zero, ceea ce nu înseamnă căldură, dar nu putem merge mai departe. NU EXISTĂ FRIG!!! Dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimumul absolut de -458 de grade Fahrenheit. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat dacă are sau transmite energie şi căldura e cea care face ca un corp sau material, să aibă sau să transmită energie. Zero absolut (-458 F) înseamnă doar, ABSENŢA TOTALĂ A CĂLDURII.
Vedeţi, domnule profesor, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absenţa căldurii. Nu putem măsura frigul! Nu există unităţi de măsură pentru frig! Căldura poate fi măsurată în unităţi termice, deoarece căldura este energie. Frigul NU E OPUSUL CĂLDURII, domnule profesor, ci doar ABSENŢA EI.
Clasa e învăluită în tăcere. Undeva cade un stilou şi sună ca o lovitură de ciocan…
– Dar întunericul, domnule profesor? Există întunericul?!?
– Da, răspunde profesorul fără ezitare. Ce e noaptea dacă nu întuneric?!?
– Din nou, RĂSPUNS GREŞIT, domnule profesor! Întunericul nu este “ceva”, este ABSENŢA A „CEVA”! Poate exista lumină scăzută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, dar dacă nu există lumină constantă, atunci nu există nimic, iar ACEST NIMIC ÎL NUMIM ÎNTUNERIC. Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt. În realitate, ÎNTUNERICUL NU EXISTĂ. Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie mai întunecat sau mai puţin întunecat şi l-am putea măsura cu unităţi de măsură, nu-i aşa?
Profesorul începe să-i zâmbească, studentului din faţa sa. Se pare că acesta va fi un semestru bun…
– Ce vrei să demonstrezi, tinere?!?
– Domnule profesor, vreau să spun că premisele dvs filosofice SUNT GREŞITE DE LA BUN ÎNCEPUT şi de aceea concluzia TREBUIE să fie şi ea greşită.
De data asta, profesorul nu-şi poate ascunde surpriza:
– Greşită?!? Poţi explica în vreun fel???
– Lucraţi cu premiza dualităţii (explică studentul).
Susţineţi că există viaţă şi apoi că există moarte, un Dumnezeu bun şi un Dumnezeu rău. Consideraţi conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura. Domnule profesor, ştiinţa nu poate explica nici măcar ce este acela un gând!
Folosim electricitatea şi magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau n-a înţeles pe deplin vreuna din acestea două. Să consideri că moartea e opusul vieţii, înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanţial. MOARTEA NU E OPUSUL VIEŢII, ci doar ABSENŢA EI!
Acum spuneţi-mi, domnule profesor, le predaţi studenţilor teoria că ei au evoluat din maimuţă?!?
– Dacă te referi la procesul evoluţiei naturale, tinere, da… evident că da!
– Aţi observat vreodată evoluţia cu proprii dvs ochi, domnule profesor?!?
Profesorul începe să dea din cap, încă zâmbind, când îşi dă seama încotro se îndreaptă argumentul…
– Din moment ce nimeni n-a observat procesul evoluţiei în desfăşurare şi nimeni nu poate demonstra că el are loc, dvs le predaţi studenţilor CEEA CE CREDEŢI, nu?!? Atunci, ce sunteţi, om de ştiinţă sau predicator???
Clasa murmură… Studentul tace până când emoţia se mai stinge…
– Ca să continuăm demonstraţia pe care o făceaţi adineaori, celuilalt student, permiteţi-mi sa vă dau un exemplu, ca să înţelegeţi la ce mă refer.
Studentul se uită în jurul său, în clasă…
– E vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul domnului profesor?!? Clasa izbucneşte în râs… E cineva care “a auzit” creierul profesorului, l-a simţit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare să fii făcut asta. Deci, conform regulilor empirice stabilite şi conform protocolului demonstrabil, ştiinţa spune – cu tot respectul, domnule profesor CĂ NU AVEŢI CREIER!!! Dacă ştiinţa spune că nu aveţi creier, cum să avem încredere în cursurile dvs, domnule profesor???
Acum clasa e cufundată în tăcere. Profesorul se holbează la student, cu o faţă impenetrabilă.
În fine, după un interval ce pare o veşnicie, bătrânul profesor răspunde:
– Presupun că va trebui să crezi acest lucru, pur si simplu…
– Deci, acceptaţi că există credinţa şi, de fapt, credinţa există împreună cu viaţa, continuă studentul. Acum, domnule, credeţi că există răul?!?
Acum, mai nesigur, profesorul răspunde:
– Sigur că există! Îl vedem zilnic! Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului faţă de om. Se vede în nenumăratele crime şi violenţe care se petrec peste tot în lume. Aceste manifestări nu sunt nimic altceva decât răul.
La asta, studentul a replicat:
– RĂUL NU EXISTĂ, domnule profesor, sau cel puţin nu există ca lucru în sine. Răul e pur şi simplu ABSENŢA LUI DUMNEZEU. Este exact ca şi întunericul şi frigul. Răul este un cuvânt creat de om pentru a descrie ABSENŢA LUI DUMNEZEU. Nu Dumnezeu a creat răul! Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipseşte dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare când nu există căldură sau ca întunericul care apare când nu există lumină…
Profesorul s-a aşezat jos, fără a mai scoate un cuvânt…
P.S. Studentul respectiv se numea… ALBERT EINSTEIN
Mulţumesc Domnului pentru acest blog şi pentru temele pe care le abordaţi. Într-adevăr, despărţiţi de Dumnezeu, nu putem face nimic. Eu am experimentat aceste lucruri şi încă o dată, Îi mulţumesc Lui Dumnezeu că nu s-a uitat la exteriorul meu ci la inima mea pe care a transformat-o după sfântă voia Sa. Amin!
Mulţumim lui Dumnezeu, fratele meu drag. Întoarcerea unui om la Dumnezeu este UN MIRACOL, este o mare minune şi lucrare a Duhului Sfânt. Este greu de descris în cuvinte ce înseamnă această schimbare şi transformare a inimii şi a gândirii produsă prin puterea extraordinară a Evangheliei. Cuvântul lui Dumnezeu poate să aibă un impact deosebit asupra omului şi tocmai de aceea diavolul caută pe toate căile să-i oprească pe oameni să citească Biblia – Sfânta Scriptură. Să nu uităm faptul că de-a lungul secolelor, au existat chiar exponenţi ai Bisericii (clerici) care S-AU OPUS ca oamenii să citească Biblia şi să o cunoască. DE CE OARE S-AU OPUS?!? Pentru că se temeau că oamenilor li se vor deschide ochii şi vor cunoaşte adevărata credinţă. Se temeau că oamenii Îl vor primi CU ADEVĂRAT pe Domnul Iisus Hristos şi nu vor mai cumpăra „Indulgenţe” de la preoţi, vor renunţa la acatiste, parastase, pomeni şi alte ritualuri care încalcă principiile izvorâte din Cuvântul Sfânt. Se temeau că oamenii vor începe să înţeleagă că închinarea în faţa moaştelor şi a cadavrelor morţilor este UN GRAV ACT DE IDOLATRIE ŞI PĂGÂNISM CARE S-A INFILTRAT ÎN CREŞTINISM! Se temeau că oamenii îşi vor da seama că trebuie să renunţe la venerarea-închinarea în faţa statuetelor, icoanelor, crucilor şi a altor obiecte făcute de mâna omului… De aceea, a existat întotdeauna o luptă aprigă împotriva CITIRII BIBLIEI.
Mă bucur foarte mult că bunul Dumnezeu a transformat viaţa dumitale şi astăzi eşti considerat de Domnul ca fiind UN OM NEPRIHĂNIT prin credinţa în ceea ce a făcut Hristos la Cruce. Dumnezeu să ne păstreze în harul Său nemărginit!
https://www.tomthecat.ro/cuvantul-lui-dumnezeu-oglinda-vietii-tale/
Nu ştiu cât de reală e această întâmplare pentru că lumea are tendinţa să atribuie marilor gânditori tot felul de idei (vezi definiţia dragostei a lui Octavian Paler, despre care însuşi autorul a declarat că nu-i aparţine, dar că i-ar fi plăcut să-i aparţină), dar explicaţia prin logica ei, e magnifică!
Nu sunt de acord cu Einstein 1000 de procente. Dumnezeu e nevoit să facă rău atunci când pedepseşte păcatul. Ca de exemplu, în cazul lui satan, Dumnezeu e nevoit să-i facă rău lui satan pentru ca să pedepsească păcatul şi să facă dreptate!
@ Marian
Zici că atunci când Dumnezeu pedepsește păcatul, această acțiune a Sa este un lucru rău?!? Te citez: „Dumnezeu e nevoit să facă rău”… Te-ai gândit mult?!? N-o fi cumva exact invers adică nu crezi că atunci când pedepsește păcatul, Dumnezeu face un lucru foarte bun și înțelept?!? Think about it, man!
Dacă nici Einstein nu era deştept… atunci ascultaţi ştiinţa şi tot ce zice ea, dar eu una zic… EXISTĂ DUMNEZEU CU ADEVĂRAT!
Aia cu creierul e trasă de păr 🙂 de demonstrat că orice om are creier.
Nu poți să compari prezența creierului într-o ființă… cu existența lui Dumnezeu 😉
@ Vvcoma
Acesta e singurul aspect care ți-a atras atenția din tot articolul?!? Bravo!