DECLARAŢIA DE LA TIMIŞOARA TREBUIE SEMNATĂ URGENT DACĂ AI UN GRAM DE CREDINŢĂ ÎN DUMNEZEU ŞI DE CONŞTIINŢĂ PENTRU CĂ URMEAZĂ REZOLUŢIA PRO-AVORT A CONSILIULUI EUROPEI DIN 4-8 OCTOMBRIE 2010

23 Septembrie 2010

DECLARAŢIA DE LA TIMIŞOARA
UN APEL LA CONŞTIINŢA CREŞTINĂ

Vă rugăm din nou să continuaţi să semnaţi DECLARAŢIA DE LA TIMIŞOARA şi să o trimiteţi la toate cunoştinţele dvs pentru a fi semnată. Linkul Declaraţiei este ACESTA

A.F.R. apreciază toate semnăturile dvs şi vă reaminteşte că doar împreună va putea fi auzită vocea noastră. Ne apropiem de 2300 de semnături. Haideţi să le dublăm! Fiecare semnătură contează !!!

CÂTEVA SUGESTII UTILE LEGATE DE SEMNAREA DECLARAŢIEI DE LA TIMIŞOARA:

Vă reamintim din nou că semnarea Declaraţiei se face în două etape. Bifaţi linkul şi semnaţi Declaraţia. Apoi veţi primi un mesaj care vă va cere să confirmaţi semnătura, apăsând pe un link de confirmare. Fără confirmarea semnăturii prin click pe acel link, numele şi semnătura dvs nu vor apare în lista semnatarilor. Link-ul de confirmare a semnăturii apare în limba engleză cu următorul text:

“Thanks for filling out our petition, you’re almost done!
Please, confirm your signature by clicking on the link below”

adică:

“Mulţumim pentru că aţi completat formularul petiţiei. Semnarea petiţiei e aproape gata. Vă rugăm, confirmaţi-vă semnătura, dând click pe linkul de mai jos.”

Declaraţia acceptă doar o singură semnătură pe o adresă e-mail. Ca atare, sugerăm ca în situaţiile unde două persoane folosesc aceeaşi adresă e-mail, de exemplu, soţul şi soţia, semnătura să fie dată în numele ambilor soţi, de exemplu, „Ioan şi Maria Ionescu.”

LIBERTATEA DE CONŞTIINŢĂ – O PIERDEM ?!?

Libertatea de conştiinţă e una dintre libertăţile pentru care militează Declaraţia de la Timişoara. Motivul îngrijorării noastre este că observăm tot mai des subminarea libertăţii de conştiinţă în detrimentul noului val de drepturi ale omului.

În perioada 4-8 octombrie 2010 este programat un vot în Consiliul Europei privind o Rezoluţie care dacă va fi adoptată VA AFECTA ÎN MOD DRASTIC ŞI NEGATIV LIBERTATEA NOASTRĂ DE CONŞTIINŢĂ ÎN PRIVINŢA AVORTULUI !!! Din fericire, nu suntem singurii care observăm că în ultimii ani libertatea de conştiinţă bate în retragere. Organizaţii profamilie, provalori şi crestine din toată lumea au observat şi ele acelaşi lucru şi la rândul lor, militează cu perseverenţă în favoarea libertăţii de conştiinţă.

CE SE ÎNTÂMPLĂ ?!?
ÎNCOTRO NE ÎNDREPTĂM ???

CE ESTE LIBERTATEA DE CONŞTIINŢĂ ?!?

Libertatea de conştiinţă, explicată în cuvinte simple, este libertatea individului de a nu fi constrâns să facă un lucru sau să pună în aplicaţie un ordin despre care conştiinţa sa îi spune că este rău. Un exemplu uşor de înţeles este refuzul unui soldat de a ucide sau extermina, în vreme de război, civili sau prizonieri de război, pe baza conştiinţei lui şi a convingerii personale că ceea ce i se cere să facă este un lucru rău şi contrar valorilor lui fundamentale. Un exemplu asemănător cu care personalul medical se confruntă zilnic este AVORTUL. Acest simţământ sau instinct al conştiinţei este universal, prezent în toate culturile şi civilizaţiile lumii şi o trăsătură caracteristică tuturor fiinţelor umane. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului enunţă libertatea de conştiinţă in Articolul 18.

LIBERTĂŢI VERSUS DREPTURI INDIVIDUALE

Există vreo diferenţă între “libertăţi” şi “drepturi? Da. Libertăţile sunt universale şi aparţin tuturor fiinţelor umane. Exemple de libertăţi fundamentale sunt: libertatea de conştiinţă; libertatea cuvântului; libertatea religiei sau libertatea de a crede sau de a nu crede; libertatea de asociere. În contrast, drepturile sunt mult mai restrânse şi nu sunt universale. Ele sunt definite ca niste pretenţii pe care indivizi sau grupuri de indivizi le fac la adresa societăţii şi cer societăţii să le legifereze.
O altă diferenţă esenţială este că libertăţile au un caracter istoric, în sensul că au existat vreme de secole şi că sunt ancorate în conştiinţa colectivă a umanităţii.
În contrast, drepturile NU au un caracter istoric şi NU sunt ancorate în conştiinţa colectivă a umanităţii.

CE SE ÎNTÂMPLĂ ?!?

Aproape zilnic apare undeva în lume o ştire devastatoare pentru libertatea de conştiinţă. Dintre ele, redăm câteva mai bine cunoscute şi care s-au întâmplat în doar ultimii ani.

* Suedia: În 2005 pastorul suedez Ake Green a fost arestat de autorităţile suedeze şi condamnat la închisoare pentru că a propovăduit, pe baza Bibliei, că homosexualitatea e un păcat.

* Canada: În 2007, un tânăr pastor canadian a fost amendat cu 30.000 dolari pentru că a afirmat, într-o scrisoare adresată unui ziar din Edmonton, Alberta, că homosexualitatea este un stil de viaţă imoral.

* Canada: În 2009, un ofiţer de stare civilă canadian a fost amendat cu 5.000 dolari pentru că a refuzat să “căsătorească” doi bărbaţi !!!

* Marea Britanie: În 2010, în Marea Britanie, un pastor a fost arestat după ce a propovăduit în public că homosexualitatea e un păcat. Ulterior a fost eliberat.

* Marea Britanie: În Marea Britanie există funcţionari publici care au fost daţi afară de la lucru şi continuă să fie daţi afară din serviciu pentru că refuză să încheie “căsătorii” homosexuale !!!

* Marea Britanie: În Marea Britanie un cuplu creştin, proprietari ai unui motel, au fost amendaţi pentru că au refuzat să închirieze o cameră unui cuplu homosexual, rânduiala proprietarilor fiind să nu închirieze camere decât cuplurilor căsătorite sau persoanelor singure.

* Marea Britanie: În 2010, în Marea Britanie o creştină a fost dată afară de la lucru pentru că a sugerat unei muribunde să se roage pentru vindecare.

* Statele Unite: Recent un profesor universitar catolic a fost concediat de la Universitatea Michigan din Statele Unite pentru că a prezentat studenţilor săi doctrina biblică a căsătoriei.

* Israel: Tot recent, un profesor universitar israelit a fost dat afară de la Universitatea din Ierusalim pentru că s-a pronunţat împotriva căsătoriilor homosexuale.

* Columbia: Anul trecut, Tribunalul Suprem al Columbiei a emis o Decizie prin care constrânge spitalele catolice din Columbia să presteze servicii de avort şi a respins obiecţia personalului medical de a refuza să presteze servicii de avort pe motive de conştiinţă.

* Spania: În Spania, în vara acestui an un grup media a fost amendat cu 100.000 de euro pentru că a făcut publicitate în favoarea familiei tradiţionale.

* Statele Unite: În iunie, Tribunalul Suprem al Statelor Unite a emis o Decizie care constrânge cluburile universitare creştine să accepte homosexualii ca membri şi să le acorde, dacă ei doresc, funcţii de conducere în cluburile creştine.

* Marea Britanie: Cu prilejul alegerilor parlamentare din Marea Britanie din primăvară, un candidat scoţian a fost dat afară din Partidul Conservator pentru că a declarat public că se opune căsătoriilor homosexuale.

* Marea Britanie: În decembrie 2009, organizaţia avocaţilor creştini britanici, „Christian Institute”, a publicat o cărticică, intitulată, „Marginalizing Christians” (“Marginalizarea Creştinilor”) în care redă zeci de exemple din Marea Britanie unde creştinii britanici au fost discriminaţi, amendaţi, concediaţi sau marginalizati pentru că au declarat în public poziţii creştine sau biblice privind valorile sau diferitele aspecte ale vieţii sociale din Marea Britanie.

* Statele Unite: acum câţiva ani, un student a fost dat afară de la Universitatea Michigan din Statele Unite după ce a refuzat să semneze un document prin care s-ar fi angajat ca la terminarea Universităţii să acorde servicii de consiliere familială atât cuplurilor căsătorite, cât şi celor homosexuale.

* În Statele Unite, unor consilieri li s-au suspendat licenţele pentru că au refuzat să facă consiliere cu cupluri homosexuale.

* În Statele Unite, unele infirmiere au fost şi încă sunt date afară din serviciu pentru că refuză să participe la prestarea de servicii de avort.

* În Statele Unite, o familie creştină din New Mexico, proprietar al unui studio de fotografie, a fost amendată pentru că a refuzat să presteze servicii, unui cuplu homosexual cu ocazia “aniversării matrimoniale” a cuplului !!!

* În Statele Unite, un cuplu lesbian a dat în judecată o Biserică Prezbiteriană pentru că a refuzat să le închirieze pavilionul Bisericii pentru a-si celebra “nunta” !!!

* Statele Unite: În California, un medic creştin a fost deprivat de licenţa medicală pentru că a refuzat, pe bază de conştiinţă şi convingeri religioase, să insemineze artificial un cuplu lesbian !!!

* Statele Unite: Anul acesta, o studentă de la Universitatea de Stat din Augusta, Georgia, a fost supusă unui program „educativ” special despre homosexualitate după ce a avut curajul să-şi exprime, în mod public, în cadrul unor cursuri, opoziţia faţă de homosexualitate !!!

* Marea Britanie: Luna trecută, Biserica Catolică din Marea Britanie şi-a închis ultima agenţie de adopţii după ce a pierdut ultimul caz în Instanţă, intentat de homosexualii britanici, pentru că a refuzat să permită cuplurilor homosexuale să adopte copii din cadrul agenţiilor catolice de adopţii !!!

* Statele Unite: Şocant, în august 2010, un general american a numit soldaţii americani creştini din armata americană care se opun înrolării homosexualilor în armata americană, “bigots,” adică “bigoţi” sau “habotnici.”
(Washington Times Op-Ed: New Gay Army: Lt. Gen. Calls Christian Soldiers…)

* Canada: O ştire de ultimă oră – pe 20 septembrie 2010, un cuplu homosexual a câştigat un proces împotriva unui creştin canadian pentru că a refuzat să le închirieze o casă. Creştinul a afirmat că nu a putut să le închirieze apartamentul celor doi indivizi, fiindu-i “teamă de Dumnezeu.” Din acest motiv, acest creştin a fost amendat cu suma de 13.400 de dolari.
(Gay couple awarded $13.4K for rental refusal)

Exemple de genul acesta sunt fără sfârşit şi se ivesc săptămânal ! Lista e interminabilă ! Exemple similare apar cu regularitate în publicaţia de marţi a A.F.R.

DAR CARE ESTE SITUAŢIA ÎN ROMÂNIA ?!?

În România nu cunoaştem cazuri de încălcare a libertăţii de conştiinţă. Pentru asta suntem mulţumitori, atât lui Dumnezeu, cât şi legiuitorilor care sunt vigilenţi în aceste privinţe, şi faţă de care ne exprimăm aprecierea. Medicii şi personalul medical din România au dreptul să refuze să presteze servicii de avort pe bază de conştiinţă sau convingeri religioase. Preoţii sau pastorii nu sunt arestaţi pentru că propovăduiesc adevărurile Sfintei Scripturi. Programele TV şi mass-media creştină din România nu sunt cenzurate sau amendate pentru că propovăduiesc adevărurile Sfintei Scripturi. Libertatea de conştiinţă e fundamentală, centrală şi indispensabilă oricărei societăţi democratice. Comunismul ne-a cenzurat-o şi ne-a abolit-o, dar ne-am redobândit-o. E de mare preţ. Trebuie protejată. Fără ea, ne pierdem însăşi libertatea şi ne transformăm societatea într-o tiranie constituţională. Tocmai de aceea, am acordat un loc special în Declaraţia de la Timişoara, libertăţii de conştiinţă, afirmând, în paragraful (i) că “Libertatea religioasă şi libertatea de conştiinţă sunt drepturi fundamentale şi istorice” care dorim să fie protejate şi ţinute la loc de cinste în societatea română. Click pe link-titlul color de mai jos :

DECLARAŢIA DE LA TIMIŞOARA

Dacă însă credem că ceea ce se întâmplă în ţările “democratice” menţionate mai sus nu se poate întâmpla şi în România, ne înşelăm amarnic. Pentru că aceste ţări pun presiuni asupra celorlalte ţări ca să îngrădească libertatea de conştiinţă în favoarea noului val al “drepturilor omului.” Acest lucru se observă foarte clar din Rezoluţiile adoptate în ultima vreme de Consiliul Europei sau de Parlamentul European. Menţionăm aici Rezoluţia Catania din ianuarie 2009 şi Rezoluţia Gross din aprilie 2010. Ambele rezoluţii promovează, în mod explicit, drepturile “minorităţilor sexuale” în defavoarea libertăţii de conştiinţă sau religioase. Acelaşi efect îl are şi Directiva adoptată de Parlamentul European în aprilie 2009 privind nediscriminarea pe bază de orientare sexuală.

Iar pe 4-8 octombrie 2010, aşa cum menţionam mai sus, e planificat un vot în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei asupra unei alte rezoluţii la fel de îngrijorătoare – una care priveşte AVORTUL. Despre asta scriem mai jos.

LIBERTATEA DE CONŞTIINŢĂ ÎN BRAZILIA

Facem un mic tur să discutăm un caz de ultimă oră, privind libertatea de conştiinţă în Brazilia. Anul acesta vor avea loc acolo alegeri prezidenţiale. Candidatul favorit e o marxistă anticreştină care deja şi-a anunţat intenţia de a implementa în Brazilia legi anticreştine desemnate să legifereze imoralitatea. Acum câteva duminici, însă, un pastor brazilian a avut curajul să facă ceea ce spune el nu a făcut niciodată în 30 de ani de slujire – să-şi mobilizeze congregaţia şi întreaga naţiune să-şi voteze conştiinţa creştină.
Vă recomandăm videoclipul alăturat. Lung de 15 minute, el conţine pledoaria plină de pasiune şi durere a creştinilor brazilieni pentru o ţară fără pornografie, homosexualitate, pedofilie, divorţ, trafic de fiinţe umane, pruncucidere, avort şi imoralitate. Vă rugăm să-l vizionaţi şi să-l daţi mai departe. E un material care mişcă inima, mintea şi sufletul. Ne dorim ceva similar şi în România şi anume, să vedem comunităţile religioase şi liderii creştini implicaţi în acţiuni concrete de trezire a conştiinţei creştine ! În doar câteva săptămâni, materialul video de mai jos pe care vi-l recomandăm a fost deja vizualizat de peste 2 milioane de persoane. Subtitrarea este în limba engleză. În finalul mesajului veţi auzi pledoaria pastorului ca la alegerile prezidenţiale, fiecare creştin să voteze din perspectiva conştiinţei creştine.

UN CAZ ŞOCANT – SPANIA

Relatăm acum un caz din Spania, materialul de mai jos, fiind alcătuit de dl. Leonard Fărăuanu (A.F.R. Cluj).

CENZURA LIBERTĂŢII DE EXPRIMARE ŞI A LIBERTĂŢII RELIGIOASE ÎN SPANIA. GUVERNUL SPANIOL ÎN FAVOAREA IDEOLOGIEI HOMOSEXUALE.

INTERECONOMIA, un grup catolic spaniol de comunicare multimedia, a fost amendat cu suma de 100.000 EURO de către Ministerul Industriei din Spania, mai precis de către departamentul guvernamental responsabil pentru controlul telecomunicaţiilor şi al comunicaţiilor audiovizuale, pentru faptul de a fi difuzat o reclamă promoţională pentru apărarea familiei tradiţionale. Reclama în discuţie face parte dintr-o campanie publică mai amplă, campanie care avea ca scop apărarea valorilor familiei în întreaga ţară. Acuza adusă de minister a fost că reclama, care a fost difuzată de aproximativ 273 de ori, a încălcat o lege de difuzare care interzice reclamelor să discrimineze pe bază de rasă, sex, religie, naţionalitate şi opinie. Fapt ciudat, deoarece reclama doar arăta înregistrări reale cu homosexuali care defilau şi dansau în timpul paradei „Gay Pride Day”, punând întrebări simple şi incisive de genul: „Aceasta este felul de societate pe care o vrei?”; „Acestea sunt exemplele pe care le doreşti pentru copiii tăi?”; „Mândru… pentru ce?”
Reclama căuta de asemenea să se opună zilei „Gay Pride”, considerând celelalte 364 de zile ca fiind zile de mândrie pentru heterosexuali.

Grupul Intereconomia a fost şocat de decizia departamentului guvernamental, replicând că sancţiunea primită este în contradicţie directă cu un principiu democratic fundamental şi anume acela că într-o societate liberă, dreptul la exprimare este garantat prin lege. Centrul European pentru Lege şi Dreptate (E.C.L.J.) a fost de asemenea foarte îngrijorat cu privire la această decizie, deoarece ea se împotriveşte standardelor internaţionale care protejează libertatea de exprimare şi libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. E.C.L.J. a considerat că reclama în discuţie nu poate fi sub nicio formă înţeleasă ca „provocând efectul de a incita, a răspândi sau promova ura sau alte forme de discriminare împotriva persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale sau trans-sexuale”, cu alte cuvinte nu poate fi vorba de o ofensă cunoscută sub numele de „hate speech”.

Decizia spaniolă este în contradicţie şocantă cu principiile şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care a afirmat de mai multe ori că libertatea de exprimare este un fundament esenţial al unei societăţi democratice.
De asemenea, libertatea de exprimare este aplicabilă nu numai când este vorba despre informaţii şi idei care sunt primite în mod favorabil sau care sunt privite ca şi inofensive sau indiferente, ci şi atunci când este vorba despre exprimări care ar putea ofensa, şoca sau deranja statul sau o parte din populaţie. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului afirmă că numai „o nevoie socială presantă” poate justifica limitarea dreptului de exprimare, iar în cazul reclamei în discuţie evident că nu putea fi vorba de asa ceva. Mai mult, există un precedent în Europa, şi anume când Curtea Supremă a Franţei a hotărât că afirmaţia că „homosexualitatea este inferioară heterosexualităţii” nu depăşeşte limitele libertăţii de exprimare
(Cass. crim., 12/11/2008, nr. 07-83.398, Vannest c/ Assoc. Act Up Paris).

Un alt aspect relevant în cazul acestui incident este faptul că organizaţia catolică Intereconomia are nu numai dreptul la libertatea de exprimare, ci şi dreptul libertăţii religioase, în conformitate cu articolul 9 al Convenţiei. Guvernul spaniol pare să fii uitat că libertatea religiei protejează şi libertatea de exprimare publică a credinţei şi doctrinei religioase. Prin urmare, această exprimare publică a credinţei religioase nu poate fi pusă sub acuzare pe motivul opoziţiei ei faţă de anumite idei sau practici care sunt moral inacceptabile, atâta vreme cât această opoziţie este exprimată în mod paşnic.[1] Mai mult, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (Parliamentary Assembly of the Council of Europe – P.A.C.E.) A RECUNOSCUT cu mult timp în urmă, rolul crucial pe care discursul religios îl are în societatea europeană. Printre altele, P.A.C.E. şi-a propus să sprijine „dreptul la libertatea publică a opiniei religioase, în raport de egalitate cu propaganda antireligioasă; [şi] . . . dreptul Bisericilor şi al asociaţiilor religioase la acces necenzurat la mijloacele de comunicare în masă (presă, radio, televiziune, etc)…”[2]

În datoria sa de a promova pluralismul şi toleranţa şi de a respecta standardele unei societăţi democratice, guvernul spaniol ar trebui să recunoască faptul că, după legislaţia europeană, nu a fost niciodată o crimă – şi nici nu ar trebui să fie vreodată – faptul ca o persoană sau o comunitate să-şi exprime credinţa religioasă. Chiar de curând, în rezoluţia despre „Discriminarea pe bază de orientare şi identitate sexuală”, PACE a recunoscut şi a reafirmat, în mod clar, specificitatea instituţiilor şi a organizaţiilor religioase şi importanţa libertăţii de exprimare cu privire la problemele morale şi a legilor de non-discriminare.[3] În acest context, gestul companiei Intereconomia de a difuza imagini cu înregistrări reale însoţite de întrebări pentru populaţia spaniolă, în care acesteia i se cere să reflecteze la impactul homosexualităţii în viaţa publică, adresează un subiect care este de interes public. Prin urmare, este vorba de exercitarea unui rol şi drept fundamental, pe care Convenţia Europeană, Curtea Europeană şi C.E.D.O. au datoria să îl protejeze. Faptul de a sancţiona o astfel de iniţiativă este extrem de nociv pentru democraţie, întrucât descurajează participarea mijloacelor de comunicare în dezbaterea publică cu privire la moralitatea homosexualităţii şi impune unei majorităţi refractare viziunea unei mici minorităţi. Este absolut legitim ca publicul să poată vedea comportamentele şi să poată cântări astfel de întrebări, pentru ca ulterior, cetăţenii să poată să emită o judecată de valoare pentru ei înşişi. Nu se cuvine ca guvernul să-şi impună viziunea lui asupra cetăţenilor Spaniei, cenzurând dreptul la liberă exprimare a companiei Intereconomia în virtutea căruia, aceasta îşi împărtăşeşte credinţele ei religioase. Nu este vorba aici nici pe departe de depăşirea drepturilor pe care le are compania în discuţie, ci mai degrabă de împlinirea datoriei sale de a împărtăşi idei de interes public. Nu a suferit reputaţia nimănui – reclama doar expunea publicului adevărul din spatele paradelor „Gay Pride Day”.

Pe de altă parte, acest fapt suscită o întrebare interesantă: Dacă homosexualii sunt mândri de comportamentul lor, DE CE SE TEME GUVERNUL SPANIOL ca publicul să vadă înregistrări reale? Chiar şi aşa, de fiecare dată când cineva scrie despre moralitatea sau legitimitatea unui subiect de interes public, reputaţia celor care susţin poziţia contrară s-ar putea sa „sufere”, însă aceasta este democraţia. Ideile au voie să circule liber, astfel încât oamenii, mai precis, majoritatea lor, să poată evalua şi decide care va fi legea. Tocmai de aceea, libertatea de exprimare este un drept fundamental garantat de Convenţie. Atunci când guvernele încep să sancţioneze discursuri pe subiecte de interes public legitim, precum moralitatea publică, înseamnă că libertăţile democratice sunt aproape moarte.

Decizia de a sancţiona INTERECONOMIA trebuie văzută de asemenea în contextul mai larg al activităţii guvernului spaniol actual, un guvern care vrea să impună o ideologie care interzice dizidenţa, o ideologie care printre altele urmăreşte în mod planificat şi susţinut o decreştinare forţată a Spaniei. Decizia de a sancţiona Intereconomia vine de asemenea după alte câteva cazuri similare în Europa, implicând suprimarea discursului religios, precum cel al reverendului Dale McAlpine, un pastor baptist din Marea Britanie. Pastorul McAlpine a fost arestat după ce a denunţat în mod public homosexualitatea ca fiind un păcat. Autorităţile l-au acuzat pentru faptul de a fi provocat „tulburare, alarmare sau suferinţă”.
De asemenea, sub incidenţa legii suedeze cu privire la „hate speech” (discurs incitând la ură), faimosul pastor Ake Green a fost găsit vinovat şi condamnat la o lună de închisoare după ce acesta a condamnat homosexualitatea într-o predică. Deşi a fost în cele din urmă achitat de Curtea de Apel, faptul rămâne şi este clar că jurnalişti, pastori şi preoţi pot – şi sunt – daţi în judecată pentru faptul de a predica CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU în Europa.

LIBERTATEA DE CONŞTIINŢĂ ŞI AVORTUL

O problemă spinoasă este relaţia dintre aşa numitul „drept” la avort şi libertatea de conştiinţă. Cum menţionam mai sus, în perioada 4-8 octombrie 2010, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei va supune la vot o Rezoluţie (numită Rezoluţia McCafferty) privind reglementarea libertăţii de conştiinţă a cadrelor medicale care refuză să facă avort sau să participe la prestarea serviciilor de avort. Sugestiile Rezoluţiei sunt drastice. Ele cer ca:
1. Medicii si alt personal medical care refuză să presteze servicii de avort să fie constrânşi să recomande pacientele unor doctori care fac avort;
2. Medicii respectivi să fie constrânşi să facă avort dacă nu există alţi doctori disponibili să facă avort;
3. Spitalele care refuză să facă avort SĂ FIE OBLIGATE să facă acest lucru !!!

Notaţi şi unele date statistice interesante prezentate în Rezoluţie.
De exemplu, majoritatea covârşitoare a medicilor italieni refuză să facă avort.

A.F.R. nu este doar o organizaţie care informează publicul cu privire la ameninţările la adresa valorilor noastre comune. Suntem şi implicaţi, uneori împreună cu alte organizaţii, în acţiuni concrete pentru promovarea şi apărarea lor. În sensul acesta, publicăm mai jos, o SCRISOARE COMUNĂ pe care A.F.R. şi Pro-Vita Bucureşti o vor înmâna Delegaţiei Române în Consiliul Europei în care explică pericolele propusei Rezoluţii şi cere delegaţilor români să voteze împotriva ei.
Vă reamintim, însă, că în ultimii ani, delegaţii români nu s-au mai prezentat la vot în Consiliul Europei, facilitând prin neimplicarea lor, adoptarea unor rezoluţii malefice pentru sănătatea morală a Europei şi implicit a României !!!

Scrisoarea comună A.F.R. – Pro Vita a fost întocmită de domnul Bogdan Stanciu, Preşedintele Pro Vita Bucureşti.

PUNCT DE VEDERE ŞI RECOMANDARE DE VOT – REZOLUŢIA MC CAFFERTY PRIVIND DREPTUL LA OBIECŢIA PE MOTIVE DE CONŞTIINŢĂ

Stimaţi membri ai Delegaţiei României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei,

Asociaţia Pro-vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi – Bucureşti şi Asociaţia „Alianţa Familiilor din România” sunt organizaţii nonguvernamentale dedicate promovării valorilor vieţii umane şi ale familiei tradiţionale.

Vă scriem în legătură cu raportul „Accesul femeilor la îngrijirea medicală legală: problema utilizării nereglementate a obiecţiei pe motive de conştiinţă”
(“Women’s access to lawful medical care: the problem of unregulated use of conscientious objection”), raportor Christine McCafferty (Marea Britanie), raport prevăzut a fi dezbătut în sesiunea plenară A.P.C.E. între 4 şi 8 octombrie 2010

Obiectăm cu fermitate împotriva acestui raport şi vă solicităm cu respect să votaţi ÎMPOTRIVA adoptării sale.

Rezumatul motivelor pentru care vă solicităm să votaţi ÎMPOTRIVA raportului:

1. Dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă este întemeiat pe legea şi etica medicală.
2. Toate statele membre au legi care fac referire la dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă a personalului medical.
3. Avortul nu este un drept protejat de legea europeană sau internaţională.
4. Dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă este întemeiat pe filozofie şi pe dreptul natural.
5. Obiecţia pe motive de conştiinţă este un drept fundamental, protejat de legea europeană şi internaţională.
6. Proscrierea / reglementarea obiecţiei pe motive de conştiinţă prin lege este oximoronică.

MOTIVAŢIA PE LARG

1. Dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă este întemeiat pe legea şi etica medicală

Dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă are temei în codurile de conduită ale profesiei de medic. Codul internaţional al Eticii Medicale adoptat în 1949 de Asociaţia Medicală Mondială stabileşte:

“A doctor must always bear in mind the obligation of preserving human life from conception. Therapeutic abortion may only be performed if the conscience of the doctors and the national laws permit”.

În concordanţă, Codul de deontologie medicală în vigoare în România (adoptat de Colegiul Medicilor în anul 2005) prevede, la art. 125, că :

„Orice medic este liber să refuze fără explicaţii cererea de întrerupere voluntară a sarcinii”.

De asemenea, alte organizaţii proeminente de profil, precum Asociaţia Medicală Americană, susţin integral dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă a personalului medical. [1]

2. Toate statele membre au legi care fac referire la dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă a personalului medical.

Toate cele 47 de state membre ale Consiliului Europei (CE) au legi care guvernează exerciţiul obiecţiei pe motive de conştiinţă pentru personalul medical. Aşa încât nu există absolut nici o nevoie presantă pentru ca onoratul Consiliu al Europei să solicite reglementări adiţionale. O astfel de acţiune nu numai că ar reprezenta o schimbare evidentă în politica ultimilor 40 de ani, dar ar crea şi probleme în plus prin impunerea statelor membre, state suverane, a unui punct de vedere al raportorului. Mai mult, contrar concluziilor Raportului, majoritatea statelor membre sunt reprezentate în Federaţia Internaţională de Ginecologie şi Obstetrică, respectiv în Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Codurile etice ale acestor organisme menţionează direct dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă a personalului medical şi specifică soluţii pentru pacienţi în astfel de cazuri.

3. Avortul nu este un drept protejat de legea europeană sau internaţională

Avortul nu este un drept şi nu este – şi nu trebuie considerat a fi – un element al „serviciilor medicale de bază”. În cazul Tysiac versus Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), chiar dacă a decis că procedurile în vigoare în Polonia pentru obţinerea unui avort din motive medicale (aşa-numitul „avort terapeutic”) violează art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (Convenţia), nu a intervenit în dreptul statelor de a limita avortul la situaţiile în care viaţa sau sănătatea mamei sunt în pericol iminent. Aşa încât, cel puţin implicit, Curtea a recunoscut dreptul statelor de a reglementa strict avortul, aderând la politica suveranităţii statelor în anumite domenii ale dreptului (principiul subsidiarităţii). Aşadar, întrucât avortul – în special avortul „la cerere” – nu este un drept fundamental recunoscut de Convenţie, statele membre nu pot pune în balanţă accesul la avortul la cerere cu dreptul fundamental la obiecţia pe motive de conştiinţă în cazul personalului medical care decide să refuze practicarea avortului.

Nu doar că avortul nu este un drept în comunitatea statelor membre ale Consiliului Europei, dar, există state membre care declară avortul ca fiind UN ACT CRIMINAL în majoritatea circumstanţelor, permiţând excepţii doar în cazul în care continuarea sarcinii ameninţă grav sănătatea sau viaţa mamei şi nu există altă metodă pentru a îndepărta pericolul. Acest lucru demonstrează că avortul nu este, în mod evident, văzut în toate statele membre ca un procedeu acceptabil şi cu atât mai puţin ca un „drept fundamental”.

4. Dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă este întemeiat pe filozofie şi dreptul natural.

Dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă are un puternic suport în filozofie şi în dreptul natural. Ambele preced şi se află deasupra dreptului pozitiv.
Prin reglementarea obiecţiei pe motive de conştiinţă, dreptul pozitiv n-a făcut altceva decât să recunoască ceea ce există deja – o datorie morală inerentă, un drept supra-legal al medicului de a urma propriile convingeri interioare.

În timp ce în Raport se afirmă că obiecţia pe motive de conştiinţă este utilizată arbitrar şi că va submina domnia legii, pretenţia este falsă, întrucât exercitarea acestui drept este înrădăcinată nu doar în convingerea personală, dar mai important, în adevărul obiectiv că anumite drepturi fundamentale (cum este şi cel la obiecţia pe motive de conştiinţă) se află deasupra întregului sistem de drept pozitiv.

Orice încercare de reglementare a obiecţiei pe motive de conştiinţă prin dreptul pozitiv este injustă şi nu trebuie să fie permisă. Aşa cum ne aminteşte Toma d’Aquino, „o lege nedreaptă nu este lege, ci fărădelege”

5. Obiecţia pe motive de conştiinţă este un drept fundamental, protejat de legea europeană şi internaţională.

La baza existenţei Consiliului Europei stau, printre altele, principiul subsidiarităţii şi respectul pentru suveranitatea naţională. Reglementarea extensivă a obiecţiei pe motive de conştiinţă a personalului medical prin Consiliul Europei violează ambele principii. Mai mult, conform CEDO, chestiunile care privesc problemele morale, în particular, dreptul la viaţă şi stabilirea momentului în care începe viaţa, sunt în afara jurisdicţiei Consiliului Europei.

Judecata de valoare a statelor membre trebuie protejată şi, ca atare, o organizaţie supra-guvernamentală trebuie să se abţină de la a decide ce este optim din punct de vedere moral pentru statele suverane. Personalul medical, în special medicii, au o bază solidă în conştiinţa şi credinţele lor religioase atunci când refuză să participe la avortarea unui copil. Spre deosebire de avort, dreptul fundamental la credinţă şi practică religioasă este protejat de articolele 9 si 14, printre altele, ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În plus, dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă îşi găseşte protecţia adecvată sub art. 18 al Pactului Internaţional pentru Drepturi Civile şi Politice [2], la care România şi marea majoritate a statelor membre sunt parte. Mai mult, dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă este specific recunoscut de Carta Fundamentală a Drepturilor Uniunii Europene, capitolul “Libertatea de gândire, conştiinţă şi religie”, articolul 10, secţiunea a doua:

“Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept.”

Aşadar, dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă este explicit menţionat, spre deosebire de pretinsul „drept la avort” care nu apare menţionat nicăieri.

6. Proscrierea / reglementarea obiecţiei pe motive de conştiinţă prin lege este oximoronică.

Ideea reglementării obiecţiei pe motive de conştiinţă este un paradox lipsit de coerenţă logică. Atunci când personalul medical acţionează conform conştiinţei sale, refuzând să îndeplinească o anumită procedură „medicală” – în cazul de faţă, avortul – el obiectează în faţa unei legi pozitive în vigoare. El refuză, întrucât conştiinţa sa nu-i permite să acţioneze în concordanţă cu legea. Încercarea de a impune o reglementare care să împiedice personalul medical să mai uzeze de obiecţia pe motive de conştiinţă nu va face, deci, nimic altceva decât să furnizeze acestuia un nou motiv pentru a obiecta, în baza conştiinţei sale şi care totodată va crea tensiuni şi probleme în domeniul medical. Statele membre care au prevăzut explicit un drept la obiecţia pe motive de conştiinţă au făcut-o nu doar pentru a proteja un drept fundamental al personalului medical, dar şi pentru a evita controversa care va rezulta în mod inevitabil, odată impusă o reglementare precum cea solicitată în Raport.

Note:

[1]. Este notabil că şi varianta clasică a Jurământului lui Hipocrate interzicea medicului să administreze avortive.
[2] 1. „Orice persoană are drept la libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei; acest drept implică libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atât în public cât şi în particular prin cult şi îndeplinirea riturilor, prin practici şi prin învăţământ.
2. Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri, putând aduce atingere libertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.[…]”

RECOMANDĂM UN WEBSITE

Recomandăm ACEST SITE înfiinţat de colegii din Suedia care monitorizează violarea libertăţii religioase şi de conştiinţă în Europa.

Site-ul raportează periodic cazuri de suprimare a libertăţii religioase şi de conştiinţă. Menţionam în nota de acum o săptămână că 10 europarlamentari, printre care şi doamna Renate Weber din România, au protestat pe lângă Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale, solicitând includerea acestei organizaţii suedeze în platforma consultativă a Agenţiei. Acum înţelegeţi şi mai bine despre ce este vorba şi de ce dezaprobăm ca anticreştină acţiunea d-nei Renate Weber.

ANUNŢURI

Pe 28 şi 29 septembrie 2010 sunt programate dezbateri în Comitetul Libertăţilor Civile, Justiţie şi Afaceri Interne al Parlamentului European, privind combatarea abuzului sexual şi exploatării sexuale a copiilor, precum şi combaterea pornografiei infantile. DEZBATERILE SUNT PUBLICE iar organizaţiile neguvernamentale sunt invitate să participe la dezbateri şi să facă propuneri. Scopul ultim al dezbaterilor este emiterea unei Directive pentru combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile. Vă rugăm pe toţi cei care puteţi să vă înscrieţi la cuvânt şi să audiaţi dezbaterile.

Înregistrarea se poate face intrând pe LINKUL ACESTA

DATA LIMITĂ PENTRU ÎNREGISTRAREA LA DEZBATERI ESTE AZI 23 SEPTEMBRIE 2010

ALTE RESURSE :

1. Textul programului de audienţe îl aflaţi AICI

2. Textul documentelor privind combatarea exploatării sexuale a copiilor se află în limba engleză AICI sau în limba franceză AICI

VRETI SĂ FIŢI INFORMAŢI ?!?

Cei care doriţi să primiţi săptămânal ştiri şi comentarii la zi, privind valorile şi evenimentele legislative, politice şi sociale care vă afectează familiile, atât la nivel naţional, cât şi la nivel unional şi internaţional, sunteti invitaţi să vă abonaţi la Buletinul Informativ săptămânal A.F.R.

Cum vă abonaţi ? Foarte simplu ! Înregistrându-vă numele şi adresa electronică (adresa e-mail) pe pagina Home a site-ului nostru :

http://www.alianta-familiilor.ro/

Buletinul informativ apare în fiecare marţi şi e dedicat mai mult ştirilor de ultimă oră, iar publicaţia A.F.R. online apare în fiecare joi şi e dedicată mai mult comentariilor şi opiniilor.

FACEŢI-NE CUNOSCUŢI !

Faceţi-ne cunoscuţi, familiilor şi prietenilor dvs ! Daţi mai departe mesajele noastre şi încurajaţi-i să se aboneze ! Vă mulţumim ! Dumnezeu să vă binecuvânteze !

PUBLICĂ O INFORMAŢIE UTILĂ PRIN AFR !!!

Cei care doriţi să faceţi anunţuri prin intermediul A.F.R. privind evenimente legate de familie şi valori, vă rugăm să ni le transmiteţi pe adresa de e-mail următoare :

contact@alianta-familiilor.ro

Alianţa Familiilor din România

http://www.alianta-familiilor.ro/

REGULI OBLIGATORII PENTRU POSTAREA COMENTARIILOR PE BLOGUL LUI TOMIS THE CAT :

Vă rugăm să comentaţi la obiect, referindu-vă strict la conţinutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene sau “epitete”, atacurile de orice fel la persoana autorului articolului, afişarea de anunţuri publicitare sau linkuri prin care sunt promovate ateismul, satanismul, anticreştinismul, rasismul, fascismul, comunismul, precum şi jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori care au scris un comentariu, se vor sancţiona drastic prin cenzurarea parţială a comentariului, ştergerea integrală a comentariului sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului celui care şi-a permis să încalce acest Regulament !

Blogul lui Tomis the Cat nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora, revenind, integral, autorului comentariului !