CREDINŢA ADEVĂRATĂ – IOSIF ŢON – CONCLUZIE

„Vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. ”
Noul Testament, Epistola lui Iuda, versetul 3

CONCLUZIE

Experimentul comunist a ajuns la sfârşit. Creatorii economiei de stat, planificată şi condusă de la centru, au crezut că astfel vor produce belşugul pentru întreaga societate. S-a dovedit însă că acest sistem produce numai sărăcie. Într-o serie întreagă de ţări, conducătorii comunişti înşişi recunosc astăzi că singura salvare pentru ţările lor este o descentralizare a economiei.

Dar falimentul pe plan economic al marxismului înseamnă şi falimentul lui pe plan ideologic. Cine mai are interes să păstreze marxismul ateu ca ideologie a naţiunii?

Fapt este că falimentul marxismului lasă naţiunile care i-au căzut o vreme pradă într-un gol spiritual imens. După decenii de negare şi de materialism cras, oamenii sunt flămânzi după realitate spirituală, sunt flămânzi după Dumnezeu.

Cine va satisface foamea poporului român după Dumnezeu? Este oare Biserica Ortodoxă pregătită să dăruiască poporului învăţătură biblică, bogată, inspiratoare, satisfăcătoare? Îndeplinirea unor ritualuri, oricât ar fi ele de bogate în semnificaţii, nu va satisface foamea poporului după adevărurile lui Dumnezeu, aşa cum sunt ele exprimate în Cuvântul lui Dumnezeu.

Viaţa spirituală a omului se dezvoltă numai prin hrănirea acestuia cu adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu şi prin trăirea după îndrumările date nouă în Cuvântul lui Dumnezeu. Dezamăgit de ateism, poporul român este dispus acum să asculte, să discearnă şi să aleagă. Poporul român va merge după aceia care vor şti să-i comunice clar şi convingător adevărul viu al Cuvântului lui Dumnezeu.

Este adevărat că poporul român a păstrat un ataşament sentimental faţă de Biserica Ortodoxă, datorită faptului că în trecut Biserica Ortodoxă a fost păstrătoarea unităţii noastre naţionale, creatoarea culturii noastre şi făţuitoarea specificului nostru naţional.

Dar, din păcate, în anii de întuneric ai regimului comunist, Biserica Ortodoxă română a devenit o anexă a guvernului ateu şi s-a lăsat condusă şi folosită de acesta după bunul lui plac. Poporul român s-a găsit abandonat de singura instituţie de la care ar mai fi putut aştepta o rază de lumină în întuneric. Cei patruzeci de ani de îndoctrinare ateistă au creat o generaţie care nu mai cunoaşte ce este de fapt creştinismul, căci Biserica Ortodoxă a renunţat la instruirea copiilor ei în crezul ortodox. Falimentul acestei Biserici pe plan politic face acum ca ruptura dintre poporul român şi Biserica Ortodoxă să fie aproape totală. Va putea oare Biserica Ortodoxă să-şi recucerească poporul?

Cultele neoprotestante, când şi-au început activitatea în România, au trebuit să pornească de la zero. Şi ele au trebuit să-şi câştige aderenţi luându-i de la Biserica Ortodoxă. Astăzi, practic şi Biserica Ortodoxă trebuie să pornească de la zero: ea trebuie să-şi recucerească poporul. De acum, Biserica Ortodoxă este în poziţia în care erau cultele neoprotestante la începutul activităţii lor în România. Şi totuşi există o mare diferenţă între ele: Biserica Ortodoxă oferă poporului ritualuri, iar cultele neoprotestante se concentrează asupra predicării Cuvântului lui Dumnezeu. Biserica Ortodoxă se oferă să facă ea contactul oamenilor cu Dumnezeu, prin ritualuri. Bisericile neoprotestante le oferă oamenilor un contact direct, individual, cu Dumnezeu, prin Isus Cristos, aşa cum au oferit şi preoţii Dumitru Cornilescu, Tudor Popescu şi Iosif Trifa.

În exilul românesc există astăzi câţiva preoţi români ortodocşi care s-au dovedit a fi eroi ai credinţei în România şi care îşi continuă misiunea din şi în străinătate. I-am ascultat de mai multe ori cu deosebit respect şi cu viu interes, şi le-am citit articolele în diferite publicaţii, ca să înţeleg care este mesajul lor. Nu mă refer la chemarea lor la luptă pentru o Românie liberă, ci la mesajul lor ca lucrători creştini. Mărturisesc că am fost dezamăgit, căci singura chemare pe care o aud de la ei este: „Veniţi la Biserică” sau „Rămâneţi ataşaţi Bisericii în ciuda ierarhiei ei”. Aud de asemenea că esenţa ortodoxiei este eucharistia, în care trupul lui Cristos este re-creat şi este dăruit oamenilor.

Se mai aude încă ceva foarte interesant. Când evanghelistul Billy Graham a fost în România şi a ţinut acolo predici de evanghelizare, adică predici în care le-a vorbit oamenilor despre mântuirea prin Isus Cristos şi i-a invitat să-L primească în vieţile lor pe Isus ca Mântuitor personal, aici, între românii din Apus, s-au auzit voci care au afirmat că românii nu au nevoie de evanghelizare, deoarece românii sunt creştini. Adică, de vreme ce toţi au fost botezaţi când au fost copii mici, toţi sunt creştini şi nu mai au nevoie să li se predice că trebuie să-L primească personal pe Isus în viaţa lor şi astfel să se creştineze.

Trebuie să subliniem că din punct de vedere al dogmei ortodoxe oamenii aceştia au dreptate: dogma ortodoxă spune că individul este creştinat prin ritualul botezului, când este copil mic, şi că, deci, el nu mai are nevoie de altă creştinare sau convertire.

Iată atunci la ce mă refer când spun că Biserica Ortodoxă oferă poporului român numai ritualuri: primul ritual este botezul copilului mic, prin care acesta este „creştinat”. Al doilea este ritualul spovedaniei şi al dezlegării de păcate pe care i-o oferă omului preotul. Al treilea ritual este eucharistia prin care Biserica Ortodoxă spune că Îl împarte pe Cristos oamenilor. Fără să mai menţionăm alte ritualuri de mai mică importanţă, amintim doar ultimul ritual, acela al slujbelor de la înmormântare şi de după înmormântare, prin care Biserica Ortodoxă spune că are puterea să împartă iertarea finală.

Dacă înţelegem ce putere şi eficacitate acordă ortodoxia acestor ritualuri făcute de Biserică, înţelegem de ce mesajul preoţilor ortodocşi se poate reduce la „veniţi la Biserică” sau „rămâneţi în Biserică”.

Două întrebări fundamentale se pot pune aici. Prima este aceasta: Este oare adevărat că mântuirea omului şi relaţia lui cu Dumnezeu se realizează prin aceste ritualuri? În capitolul „ÎMPĂCAREA CU DUMNEZEU”, am arătat că Sfânta Scriptură ne învaţă cu totul altceva despre felul cum se realizează mântuirea omului şi relaţia lui cu Dumnezeu. A doua întrebare este aceasta: Se vor mulţumi românii – flămânzi după adevăruri spirituale, după învăţături biblice, după o trăire personală cu Dumnezeu – cu ritualurile pe care li le oferă Biserica Ortodoxă? Răspunsul la această întrebare îl vor da românii în viitorul apropiat, atunci când vor fi liberi să aleagă fără oprelişti.

Biserica Ortodoxă va trebui să concureze pe piaţa liberă a ideilor cu cultele protestante şi neoprotestante. Fiecare îşi va expune crezul în libertate, şi poporul român în libertate va alege.

Ceea ce i se va impune Bisericii Ortodoxe va fi o definire clară, în limbaj care să fie înţeles de omul de astăzi, a întregului ei crez şi mesaj. Fără o asemenea expunere limpede şi sistematică a crezului ei, pe piaţa liberă a ideilor, Biserica Ortodoxă va pierde lupta înainte de a o începe.

Poporul român se află la una dintre cele mai mari cotituri ale istoriei sale.
Pe plan economic, politic, cultural şi religios, poporul român trebuie să-şi aleagă calea. Ce va alege el? Încotro va merge el? De aceste alegeri va depinde destinul neamului nostru.

Prin cartea aceasta am încercat să explicăm în ce constau opţiunile pe plan religios creştin. Sperăm că cei ce o citesc vor şti mai bine ce trebuie să aleagă.

Care este credinţa adevărată?

Am pus ca motto al acestei cărţi cuvintele Apostolului Iuda care ne cheamă să luptăm „pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna „. Apostolul Iuda scria aceste cuvinte la o dată când aproape toate cărţile din Noul Testament erau scrise şi erau în posesia bisericilor şi a creştinilor. Prin aceste cărţi ale Noului Testament, adăugate la Vechiul Testament şi alcătuind împreună Biblia sau Sfânta Scriptură, li s-a dat sfinţilor credinţa, o dată pentru totdeauna.

Credinţa adevărată nu ne-o formăm noi. Credinţa adevărată ne-a fost dată o dată pentru totdeauna şi noi o găsim pe paginile Sfintei Scripturi. Pentru această credinţă suntem chemaţi să luptăm. Nu pentru credinţa formulată la Roma, la Constantinopol, la Geneva sau la Londra. Dumitru Cornilescu, Tudor Popescu şi Iosif Trifa au fost preoţi ortodocşi români care au redescoperit Sfânta Scriptură, şi pe paginile ei au redescoperit adevărata credinţă.

Acum fiecare român este chemat să facă pentru sine însuşi această descoperire. Când descoperi credinţa adevărată, Îl descoperi pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care te-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru tine, şi care acum este viu şi conduce destinele universului. Adevărata credinţă este aceea care te ajută să realizezi unirea ta personală cu Isus Cristos. Biserica cea mai bună pentru tine este cea care te ajută să menţii şi să adânceşti această legătură personală cu Isus Cristos. Numele care i-l dau oamenii acelei biserici nu este de cea mai mare importanţă.

Ceea ce trebuie să cauţi tu este o biserică în care se predică limpede Cuvântul lui Dumnezeu şi în care simţi că oamenii se ajută unii pe alţii să trăiască o viaţă curată, o viaţă pusă în slujba lui Dumnezeu şi în slujba răspândirii Evangheliei.

Am arătat în această carte ce importanţă mare are religia, credinţa adevărată, în viaţa unei naţiuni. Naţiunea este alcătuită din indivizi. Şi alegerea credinţei trebuie să o facă indivizii. Relaţia cu Dumnezeu este o problemă a fiecărui individ. Dar, dacă toţi românii vor alege bine, naţiunea română va renaşte. Naşterea din nou a indivizilor prin unirea cu Isus înseamnă renaşterea naţiunii.

Nu aştepta până fac toţi această alegere, începe tu. Uneşte-te tu cu Isus şi fii tu un om nou. Şi ajută-i tu pe alţi români să ajungă la naşterea din nou prin Isus. Aşa vei lucra la renaşterea naţiunii române. Şi aşa vei porni tu pe calea dezvoltării spiritualităţii tale şi a naţiunii române. Aşa îţi vei împlini destinul pe care ţi l-a conceput Dumnezeu şi pe care ţi-l oferă Dumnezeu.

ALEGE!