CREDINȚA ADEVĂRATĂ – IOSIF ȚON – CE ÎNSEAMNĂ SPIRITUALITATE?

„Vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. ”
Noul Testament, Epistola lui Iuda, versetul 3

PROF.DR. IOSIF ŢON – CREDINŢA ADEVĂRATĂ (1988)
CAPITOLUL 11 – CE ÎNSEAMNĂ SPIRITUALITATE ?!?

Cuvântul „spiritualitate” s-a devalorizat prin folosire improprie. Astfel, este ciudat să-i auzi pe comuniştii români atei vorbind despre spiritualitate, căci nu poţi vorbi de spiritualitate dacă nu crezi în spirit. A spune că spectacolele „Cântarea României” sunt spiritualitate este ridicol. Iar a numi „spiritualitate” odele închinate familiei Ceaușescu este o tragedie.

Pentru a avea spiritualitate, trebuie să ai spirit, şi acest spirit trebuie să-ţi fie viu şi să practici o comuniune şi comunicare directă şi personală cu Spiritul Divin. Aceasta este adevărata spiritualitate.

Am văzut că Biblia ne învaţă că omul, prin despărţirea de Dumnezeu, a murit spiritual. Spiritul lui s-a atrofiat. Capacitatea lui de a comunica cu Dumnezeu a fost distrusă. Această capacitate de a comunica cu Dumnezeu se numeşte „a avea viaţă”. Omul are nevoie să fie readus la viaţă sau, cu o altă expresie biblică, SĂ FIE NĂSCUT DIN NOU. Aceasta o poate face numai Dumnezeu. Şi Dumnezeu vrea să o facă cu fiecare individ. Dar omul trebuie să vrea acest lucru. Omul trebuie să accepte ca Dumnezeu să vină înapoi în viaţa lui. Şi când omul o face, Spiritul lui Dumnezeu se uneşte cu spiritul omului, şi aceasta înseamnă renaştere, reînviere, Viaţă din Dumnezeu. Din acel moment, omul începe să aibă spiritualitate. Abia de atunci încolo, el învaţă să trăiască în comuniune cu Domnul Iisus Hristos, care este viu, real şi personal. Aceasta este adevărata spiritualitate. Putem spune deci că spiritualitatea are un început şi că, apoi, ea se dezvoltă pe tot parcursul vieţii.

Fiecare dintre noi trebuie să aibă un moment când înţelege separarea lui de Dumnezeu, înţelege cine este Iisus Hristos şi ce a făcut El pentru anularea acestei separări, şi când acceptă pentru sine însuşi lucrarea Domnului Iisus şi Îl primeşte pe El ca Mântuitor şi ca Stăpân (Domn) al său personal. Dacă tu, cel ce citeşti acum aceste rânduri, n-ai făcut niciodată actul acesta, eşti invitat să-l faci chiar acum. Prin însuşi faptul că ai citit aceste explicaţii ale lucrării lui Dumnezeu pentru tine, Domnul Iisus bate la inima ta şi Ţi se oferă.

Apleacă-ţi fiinţa înaintea Lui (dacă poţi, apleacă-ţi şi genunchii, în semn de respect şi închinăciune) şi spune-I aşa:

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mă închin Ţie ! Recunosc că am vrut să fiu independent şi să-mi trăiesc viaţa de capul meu. Recunosc că prin aceasta I-am adus un afront lui Dumnezeu. Recunosc că am păcătuit prin acest act fundamental de independenţă şi prin multe alte acte păcătoase. Recunosc că justiţia lui Dumnezeu avea dreptate să mă condamne la moarte.

Îţi mulţumesc Doamne Iisuse că m-ai iubit atât de mult încât ai venit aici jos şi ai murit Tu în locul meu pe cruce, Îţi mulţumesc că ai ispăşit păcatele mele şi ai satisfăcut justiţia lui Dumnezeu pentru mine.

Acum Te rog frumos să vii în viaţa mea. Eu Te accept cu drag să fii Mântuitorul meu şi Stăpânul meu. Te rog, spală-mă prin sângele Tău de toate necurăţiile mele. Te rog, rupe prin sângele Tău toate cătuşele viciilor mele şi ale păcatelor care, prin obişnuinţă, mă stăpânesc şi mă înrobesc. Eu, prin puterea mea, nu mă pot lăsa de ele. Te rog, dă-mi Duhul Tău cel Sfânt, ca El să mă călăuzească şi să mă împuternicească să trăiesc de acum înainte după voia Ta.

Îţi mulţumesc, Doamne Iisuse, că acum Tu eşti Mântuitorul meu şi Domnul meu. De acum înainte sunt al Tău. Îţi mulţumesc că acum eşti în mine şi că de acum încolo eşti unit cu mine şi sunt unit cu Tine.

Te rog, acum, învaţă-mă să trăiesc cu Tine şi pentru Tine. Te rog, însoţeşte-mă în viaţă. Şi ajută-mă să nu mă ruşinez de Tine. Ajută-mă să Te mărturisesc şi altora şi astfel să recunosc public că eşti al meu şi că sunt al Tău.

Sunt fericit că acum sunt al Tău şi că sunt un copil al lui Dumnezeu. Slavă Ţie. Amin”.

Dacă tu te-ai rugat lucrurile acestea cu toată fiinţa ta, Domnul Iisus îţi spune: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Evanghelia după Ioan 6:37); şi: „Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el” (Apocalipsa lui Ioan 3:20). El te-a primit şi este în tine. Şi El te asigură: „Tuturor celor ce L-au primit… le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu… născuţi din Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 1:12-13). Şi de acum ai certitudinea că eşti copil al lui Dumnezeu: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem!… Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu…” (Întâia epistolă sobornicească a lui Ioan 3:1-2).

Celor care L-au primit de curând pe Domnul Iisus în viaţa lor, apostolul Petru le scrie: „Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima; fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care rămâne în veac… Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de invidie şi vorbire de rău şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat într-adevăr că bun este Domnul” (Întâia epistolă sobornicească a lui Petru 1:22-23 şi 2:1-3).

Laptele duhovnicesc despre care vorbeşte apostolul Petru este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU pe care-l găseşti în Biblie. Dacă nu ai o Biblie, fă-ţi rost imediat de una şi fă-ţi o regulă să citeşti din ea în fiecare zi.

Există două traduceri moderne ale Bibliei în limba română. Una este cea care se tipăreşte oficial la Bucureşti. Aceasta are un limbaj greoi, deoarece intenţionat păstrează întorsăturile de frază slavone, nefireşti limbii noastre şi deci este greu de urmărit şi de înţeles.

Cealaltă este traducerea făcută de Dumitru Cornilescu şi tipărită de „Societatea Biblică Britanică”. Dumitru Cornilescu a absolvit Seminarul Teologic Ortodox la Bucureşti în 1916. În acel an a devenit călugăr. Prinţesa Raluca Calimachi, dintr-o familie domnitoare fanariotă, l-a angajat pe Dumitru Cornilescu, cu aprobarea ierarhiei ortodoxe, să facă o nouă traducere a Bibliei. El a lucrat patru ani la această traducere, între 1916 şi 1920. Biblia tradusă de el s-a tipărit prima dată în 1921, la Bucureşti, cu aprobarea Sinodului ortodox. Ceva mai târziu însă, Biserica Ortodoxă şi-a schimbat atitudinea faţă de această traducere şi a respins-o ca fiind „protestantă”. Ea nu este altceva decât o traducere foarte fidelă originalului şi într-o limbă românească foarte simplă, foarte limpede. Noi îţi recomandăm să foloseşti această versiune, deoarece îţi vorbeşte mult mai clar, mai direct.

Începe cititul Bibliei cu Noul Testament. Citeşte un capitol sau două şi apoi opreşte-te, întreabă-te: Ce pot scoate de aici pentru mine personal? Ce-mi spun aceste capitole despre Dumnezeu, despre Domnul Iisus şi despre Duhul Sfânt? Ce lucruri practice mi se poruncesc mie aici? Ce pot să învăţ de aici? Ce aspecte negative să elimin din viaţa mea? Ce lucruri pozitive să introduc de aici în practica vieţii mele?

După toate acestea, îngenunchează şi, pe baza celor înţelese din Biblie, roagă-te lui Dumnezeu. Spune-I lui Dumnezeu ce ai învăţat şi roagă-L să te ajute să împlineşti aceste lucruri.

Această citire a Cuvântului, prin care îţi vorbeşte Dumnezeu ţie, şi această rugăciune prin care îi vorbeşti tu lui Dumnezeu formează ceea ce se numeşte părtăşie cu Dumnezeu sau comuniune cu Dumnezeu. Aceasta este esenţa vieţii spirituale. Vei creşte spiritual numai în măsura în care vei cultiva permanent şi perseverent părtăşia ta cu Dumnezeu.

Un alt element al vieţii spirituale este părtăşia cu alţi copii ai lui Dumnezeu. Găseşte-ţi doi-trei cu care te poţi asocia într-un grup de studiu biblic şi rugăciune. Adunaţi-vă special pentru acest lucru, o dată pe săptămână. Citiţi împreună un text din Biblie. Discutaţi împreună cum înţelegeţi şi cum aplicaţi acel text. Întrebaţi-vă, unii pe alţii care sunt problemele voastre spirituale, intelectuale sau practice. Apoi rugaţi-vă împreună. Ţineţi minte ce a spus Domnul Iisus: „Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20).

Caută apoi să citeşti cât mai multă literatură creştină, care îţi explică mai pe larg ceea ce găseşti în esenţă în Biblie. Cu cât citeşti mai mult literatură de acest fel, cu atât creşti mai mult spiritual.

Găseşte-ţi o Biserică unde se vesteşte cu claritate Cuvântul lui Dumnezeu şi ataşează-te acelei Biserici. Creştinul nu este făcut să trăiască singur.
Biserica este dată pentru a ne creşte spiritual (vezi Epistola lui Pavel către Efeseni 4:11-16). Şi acolo trebuie să-ţi aduci şi tu contribuţia la creşterea altora.
Cu cât îi vei ajuta mai mult pe alţii să crească spiritual, cu atât vei creşte şi tu din punct de vedere spiritual.