Este vineri…
O nouă zi stă să înceapă, dar este una specială. Urletele mulțimii sunt gata să ceară un Baraba corupt și vinovat, iar pe Cel care nu poate fi dovedit ca vinovat, îl vor condamnat! Decizia a fost luată în toiul nopții (au făcut noapte albă, dar a meritat, fiindcă au ajuns, în sfârșit, la final, și-au spus ei). Mai trebuia semnată, dimineața, deoarece noaptea nu se puteau lua decizii, erau ilegale. Așteptau cu nerăbdare ivirea zorilor, ca să poată scăpa de Isus, preferând un criminal. Ciocanul judecătorului este pregătit să bată sentința! Crucea este sculptată, gata să fie pusă în spinarea condamnatului! Cuiele vor fi înfipte în mâinile Lui și picioarele vor fi perforate, fără milă, de aceleași cuie ascuțite. Ciocanul lovește fără milă în capul cuiului, lăsând în urmă o durere de nedescris în trupul celui răstignit.
Coroana nu este de cinste, ci o jignire la adresa inculpatului; nu este o coroană obișnuită, ci una specială, de spini. Acei spini ascuțiți brăzdează capul și fruntea Mântuitorului nostru. Acceptă și aceasta! Pe lângă biciuirea zdravănă de care a avut parte, o suliță înfiptă în coasta Lui nu înseamnă nimic pentru soldați, dar pentru El, înseamnă mult, le arată tuturor că îi are în inimă, că nu i-a scos de acolo, chiar dacă meritau aceasta. A stat pe cruce, dar și în ultimele clipe ale vieții Lui a fost interesat de salvarea păcătoșilor. A vorbit despre cer cu colegii de suferință, unul a fost interesat și a ajuns acolo, altul a fost disprețuitor și a refuzat! Imaginea de vineri ne rămâne în memorie, în suflet pentru tot restul vieții noastre! Pe cruce trebuia să fim noi; meritam să fim atârnați, fiindcă am făcut fapte demne de răstignire. Dacă El, care n-a făcut nimic condamnabil, a fost pus pe cruce, cu atât mai mult noi, am merita condamnarea veșnică („plata păcatului este moartea”). Vinerea este ziua înlocuirii noastre! El, de bună voie, acceptă să sufere, să moară, să se îmbrace cu păcatele noastre ca să fim liberi! Moartea Lui din Vinerea Mare înseamnă viața noastră pentru eternitate! Doar prin credința în Cel care a murit în Vinerea Mare, pe cruce, putem avea un trecut șters, un prezent binecuvântat și un viitor asigurat! Ce bine că a existat o Vinere Mare! A fost Cine să moară în locul nostru! Îi suntem mulțumitori, recunoaștem, credem și nu uităm niciodată ce s-a petrecut pe Golgota! Așa cum se obișnuiește a se scrie pe coroanele duse la înmormântarea celui drag: „Nu te vom uita niciodată!”, să privim la Cruce și să spunem: Nu uităm niciodată cât bine ne-ai făcut! Te-ai lăsat pus pe cruce în locul meu, Îți mulțumesc! Da, El a murit în locul meu! Atunci a murit, dar acum este viu!
A fost o Vinere Mare, dar a venit și ziua învierii, garanția noastră pentru totdeauna! Apropie-te de El și vei auzi nu doar bătăile romane, ciocanele soldaților, ci și bătăile inimii Lui! Inima Domnului bate pentru tine! Oare a ta bate pentru El?!?
AUTOR: SORIN CIGHER – PASTOR BISERICA BAPTISTA SION SIBIU
SURSA: https://www.facebook.com/danasorin.cigher/posts/10159589876912392
Prin ochii credinței vezi „inimaginabilul” (Dumnezeu Însuși, Creatorul omului și universului), stă pe cruce în locul meu și al celor ce cred și devenind realitate pentru că nu s-a găsit nici un alt mijloc ca omul să fie eliberat de păcate!
Din nefericire, pentru cei mai mulți, sărbătoarea victoriei Mântuitorului pe cruce nu înseamnă decât o nouă zi de petrecere, cozonac, ouă colorate, friptură de miel și nimic altceva! Ce trist! Să vezi că majoritatea omenirii se îndreaptă spre pierzarea veșnică și nu ia seama la Cel ce S-a dus la cruce de bună voie și în locul nostru!
Rugăciunea mea de azi pentru omenire este ca strigătul lui Elisei: „Doamne, deschide-le ochii să vadă”!
@ Liviu
Amin! Domnul să-ți asculte rugăciunea! Mulțumesc pentru comentariu. 🙂