BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ – MANIFESTĂRI ŞI ÎNVĂŢĂTURI CARE SFIDEAZĂ LITERA ŞI SPIRITUL SFINTEI EVANGHELII

3 thoughts on “BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ – MANIFESTĂRI ŞI ÎNVĂŢĂTURI CARE SFIDEAZĂ LITERA ŞI SPIRITUL SFINTEI EVANGHELII”

• Iată, în premieră, profilul unui individ, citez din declarațiile la tribunal ale soției sale (Monica despre Irinel Columbeanu) :

  1 (Impotența) – „Întâlnirea mea cu pârâtul a fost o „întâlnire aranjată” şi nu cred că avusese drept scop aranjarea unei căsătorii, dimpotrivă.”

  2 (Lăudăroșenia) – „Viaţa de familie ne-a fost afectată, eram sub presiunea mass-mediei şi în vizorul ziarelor de scandal. Dar asta îşi dorea Irinel Columbeanu, iar eu acceptam, ca şi orice altceva, ce îmi cerea soţul meu: moral sau imoral! Făceam ceea ce îmi cerea! Simţeam că îi datorez acest lucru! Îi simţeam dominaţia sa: prin putere, prin experienţă şi prin bani! Cu toate acestea, mă credeam liberă, dar, acum constat, că nu am fost niciodată liberă, niciodată egală cu el, aşa cum se întemeiază orice familie! Soţul meu nu a făcut altceva decât să mă prindă într-o cuşcă prin toate dependenţele posibile: psihologic, financiar, relaţional! Niciodată nu a fost cu adevărat şi pe deplin sincer cu mine.”

  3 (Zgârcenia) – „Până şi hainele pe care le primisem, fuseseră îmbrăcate şi purtate de alte fete”

  4 – (Labil psihic) – „Teama de sărăcie a soţului meu, l-a înrăit şi l-a îndepărtat de noi.”

  5 (Viciat şi otrăvit spiritual) – „Irinel se trata cu Xanax şi alcool.”

  În general, cam așa sunt toți! Ca și Soroş care donează din când în când niște lovele unor organizații umanitare create tot de ei ca să spele bani și să se zeifice prin cântările și mulțumirile celor din acele organizații și în rest… vrei să vezi mai mult?

  IATĂ PROFILUL COMPLET al unuia din mulți alți aleși protejați:

  EVZ prezintă integral conţinutul scrisorii pe care Monica Columbeanu le-a transmis-o magistraţilor pentru a-şi explica demersul făcut în urmă cu două zile:

  Subsemnata, Columbeanu Monica, m-am născut la data de 08.01.1987, astfel că la data căsătoriei mele cu pârâtul Columbeanu Adrian Irinel, 22.07.2006, abia împlinisem 19 ani. Îl cunoscusem pe viitorul meu soţ, Columbeanu Adrian Irinel, cu un an în urmă, în ziua de 13.06.2005, în circumstanţe create de către prietenii acestuia de familie, Matei şi Monica Miko. Am fost fascinată de lumea în care acesta trăia şi în care mă introducea, o lume total diferită de cea din care veneam eu. La acel moment, anul 2005, pârâtul avea o concepţie negativă şi împotriva căsătoriei; acesta mi-a spus faptul că urăşte conceptul de căsătorie căci aceasta este cea mai mare aberaţie de pe pământ iar el nu se va căsători niciodată. Mai târziu aveam să îmi dau seama de faptul că această concepţie rezulta din nefericirea propriei lui familii, a căsătoriei dintre tatăl sau, Ion Columbeanu şi mama sa, Georgeta.

  Întâlnirea mea cu pârâtul a fost o „întâlnire aranjată” şi nu cred că avusese drept scop aranjarea unei căsătorii, dimpotrivă. Am fost invitată de Matei Miko, care patrona o companie de modelling, Transilvania Fashion, la o şedinţă foto în Bucureşti. Aveam 18 ani şi câteva luni când am venit în marele oraş Bucureşti, în ziua de 13 iunie 2005 ! Veneam plină de speranţă pentru o viaţă şi un viitor mai bun pe care să mi le clădesc prin munca mea ! Eram singură într-un oraş străin şi închis! Am participat la şedinţa foto din 13.06.2005 şi, la finalul acesteia, Matei Miko, a început o pregătire psihologică a mea pentru a mă convinge cât de important şi de util ar fi pentru succesul meu să întâlnesc un om de afaceri important. Se făcuse târziu şi nu mă mai puteam întoarce la Bacău, tot în aceeaşi zi; mai mult, Matei Miko mi-a spus că la acea oră toate restaurantele erau închise şi nu mai aveam unde să mănânc, decât la un prieten al său la Izvorani.

  „Până şi hainele pe care le primisem fuseseră îmbrăcate şi purtate de alte fete”

  Am fost dusă de soţii Miko la Izvorani, nu îmi dădeam seama cât de departe sau de aproape eram de Bucureşti. Matei Miko a avut grijă să îmi dea toată susţinerea că acesta este omul care mă poate ajuta să ajung cineva în viaţă. Casa acestuia era fascinantă, un loc cum nu mai văzusem niciodată, un loc care fascina şi totodată te intimida. Am petrecut o seară plăcută până când soţii Miko, fără nici o veste, au dispărut. Nu ştiu când am observat acest lucru, dar m-am trezit singură în acel loc, fără nici o posibilitate de reîntoarcere. Aşa l-am cunoscut pe Columbeanu Adrian Irinel, în noaptea de 13 spre 14 iunie 2005! Următoarele zile au fost copleşitoate, una după alta, cadouri, vizite, călătorii în străinătate. Parisul! Un Mercedes! Totul făcut parcă potrivit unui scenariu deja scris sau a unei piese în repetiţie! Nu puteam să văd decât ceea ce fascina; în nici un caz nu puteam să văd adevărul, chiar credeam că sunt îndrăgostită şi, mai ales, că sunt iubită. Oraşul mi se deschidea, toţi îmi erau prieteni parcă de o viaţă!

  Cu câtă durere în suflet aveam să mă trezesc, mai târziu, când am aflat că toate aceste cadouri aparţinuseră altor „iubite” ale lui Irinel Columbeanu. Până şi hainele pe care le primisem fuseseră îmbrăcate şi purtate de alte fete „prezentate” tot de familia MIKO, fete hrănite cu aceleaşi speranţe mincinose şi perfide! Purtam hainele dăruite şi „revocate” (aşa cum mi-a fost revocată şi donaţia apartamentului meu din Piaţa Victoriei) de către Irinel Columbeanu unei Gabriela Botezat, din Rădăuţi, unei Lidiana Moldovan din Cluj şi câtor altor fete!

  Irinel îşi „recicla” cadourile redăruindu-le altor tinere fete! Adevărurile acestea le-am aflat după căsătorie, iar otrava lor a fost cu atât mai ucigătoare. Dacă aş fi ştiut de nesinceritatea lui Irinel Columbeanu, nu m-aş fi căsătorit cu acesta. Nu i-aş fi permis să fie tatăl copilului meu! Am aflat prea târziu ! Prea târziu am aflat despre „căsătoriile” lui anterioare: 13 ani cu Romaniţa, 8 ani cu Anna! Relaţii sterpe şi eşuate, ce nu diferă de situaţia mea decât prin aceea că eu am dat naştere unui urmaş al familiei Columbeanu.

  „I-a dărâmat salonul Gabrielei Botez cu buldozerul”

  De aceea pârâtul Columbeanu Adrian Irinel nu se va mulţumi, ca în cazul iubitei sale precedente, Gabriela Botezat, căreia i-a dărâmat cu buldozerul salonul de cosmetică, ci, în privinţa mea, nu se va lasa, aşa cum a spus-o deja presei şi apropiaţilor, până nu mă va sfâşia în bucăți”! În anii ce au urmat căsătoriei noastre, după ce am născut-o pe fiica noastră Irina, ce seamănă izbitor cu mama pârâtului, Georgeta Columbeanu, aveam să descopăr adevărata faţă a acestuia.

  „Eu acceptam, ca şi orice altceva ce îmi cerea soţul meu: moral sau imoral”

  Toate acele motive care m-au fascinat la el, aveau să fie puse într-o oarecare umbră de caracterul său duplicitar şi de panoplia sa de frustrări bazate pe propria-i percepţie despre fizicul său, despre aptitudinile sale sexuale ori bazate pe grandomanie ori teamă de sărăcie. Toate acestea pe fondul unei depresii continue, tratate cu Xanax şi alcool. Viaţa mea se schimbase: oraşul nu îmi mai era închis, dimpotrivă! Dar şi viaţa mea era deschisă Oraşului şi tuturor. Viaţa îmi fusese invadată de camere de televiziune, eram judecată şi expusă; toată această expunere fusese ideea lui Irinel.

  Viaţa de familie ne-a fost afectată, eram sub presiunea mass-media şi în vizorul ziarelor de scandal. Dar asta îşi dorea Irinel Columbeanu, iar eu acceptam, ca şi orice altceva ce îmi cerea soţul meu: moral sau imoral! Făceam ceea ce îmi cerea! Simţeam că îi datorez acest lucru! Îi simţeam dominaţia sa: prin putere, prin experienţă şi prin bani! Cu toate acestea, mă credeam liberă, dar, acum constat, că nu am fost niciodată liberă, niciodată egală cu el, aşa cum se întemeiază orice familie! Soţul meu nu a făcut altceva decât să mă prindă într-o cuşcă prin toate dependenţele posibile: psihologic, financiar, relaţional! Niciodată nu a fost cu adevărat şi pe deplin sincer cu mine.

  „M-a deposedat şi de o maşină Bentley pe care o cumpărasem exclusiv cu banii mei”

  Am început să muncesc singură, să îmi câştig proprii bani. Pe conturile mele bancare l-am desemnat pe soţul meu, în calitate de „împuternicit”; aveam grijă de casă, îi făceam mâncare, m-am dus zilnic la mama sa, Georgeta, care se află în spital şi o îngrijeam, îi aduceam şi acesteia de mâncare şi îi povesteam despre noi. Am făcut acest lucru până când aceasta a murit. Munca a început să mă facă să mă simt cu adevărat liberă şi independentă. Şi, în acelaşi timp, mă simţeam aproape de soţul meu, îndatorată să îi stau aproape. Nu îl înţelegeam de ce este atât rece faţă de părinţii lui, de ce le vorbea urât, de ce era atât de neglijent faţă de fetiţa noastră, Irina. Îl întrebam şi îmi motiva că din cauza afacerilor, a pierderilor financiare. Atunci i-am zis că vreau să îl ajut. Mi-a cerut bani cu împrumut şi i-am dat. Apoi a început să îşi ia singur! Şi-i lua din contul meu personal şi îi restituia cu titlu de „împrumut” într-o firmă a mea, S.C. Monica Columbeanu Media S.R.L., până când a ajuns să creeze imaginea falsă că el mă împrumuta pe mine iar nu invers (şi pentru motivul acesta m-a deposedat şi de o maşină Bentley pe care o cumpărasem exclusiv cu bani proprii!)! Cele mai grave constatări ale mele nu au fost acestea de natură patrimonială, ci cele cu fundament subiectiv: pe soţul meu nu îl mai interesam, nici eu şi nici fiica noastră Irina. Era tot mai distant, mai neimplicat.

  „O duceam la grădiniţă pe Irina şi aveam şi grijă de soacra mea, Georgeta Columbeanu”

  Am înscris-o pe Irina la grădiniţă în noiembrie 2009. În tot acel an, mă duceam şi la spital la soacra mea, Georgeta, zi de zi. Aşa că trebuia să vin în Bucureşti de la Izvorani, făceam câte o oră şi jumătate pe drum. El a venit cu ideea, chipurile de a-mi uşura munca zilnică, să rămân în timpul săptămânii în apartamentul de 2 camere din Piaţa Victoriei cu fiica mea, ca să o duc la grădiniţă şi să pot să am şi grijă de soacra mea, Georgeta Columbeanu. Acum, cred însă că acesta a fost doar un motiv pentru a mă îndepărta de el şi pentru a nu vedea ce face și ce se petrece la Izvorani. După ce soacra mea, Georgeta Columbeanu, cu care avusesem o relaţie specială, a murit, în familia noastră rămăseseră doar bărbaţii: Irinel şi tatăl lui, Ion. Acest deces, perioada ce a urmat, a fost foarte dificilă pentru mine. Soţul meu stătea tot mai departe de mine şi de copil, nu ne ajuta cu absolut nimic. Nu ne ajuta financiar sub nici un aspect (în mod surprinzător pentru un „miliardar”).

  Atât eu, cât şi fetiţa, trăiam din banii pe care eu îi câştigam, fără nici un suport din partea pârâtului! În 2010, un prieten american al celui care devenise naşul nostru, Matei Miko, mi-a sugerat să vin în SUA să filmez nişte reclame. Din orice sumă de bani care aş fi câştigat-o, Matei Miko primea 20%. Acesta, Matei Miko, a fost încântat de această perspectivă şi aceştia au fost cei care probabil l-au convins pe soţul meu să îmi spună că eventuala plecare a mea în SUA împreună cu Irina reprezintă „cea mai tare idee”. Eu am rămas surprinsă când, după ce mi-am exprimat această idee de a pleca în SUA şi mă pregăteam să mi-o susţin şi să îmi conving soţul, acesta, „din prima”, mi-a spus că este de acord ca eu şi Irina să plecăm şi că această reprezintă „cea mai tare idee” pe care am avut-o!

  „Teama de sărăcie a soţului meu l-a înrăit!”

  Cu acordul soţului meu, atât eu cât şi fiica noastră am plecat în SUA. Nu am plecat la distracţie, ci la învăţătură şi muncă. Eram singură şi anonimă. Acest anonimat mi-a dat linişte şi energie să fiu puternică, să devin puternică. Nu ne-a ajutat cu aproape nimic (cu excepţia faptului că ne-a cumpărat o maşină BMW second-hand ca să o pot duce pe Irina de acasă la grădiniţă). Am fost nevoită să mă reîntorc lunar în România pentru diferite prezentări de modă pentru a obţine banii de chirie şi cele necesare traiului. Fetiţa mea s-a integrat bine la grădiniţa americană şi a început să vorbească în engleză (lucru pe care în România refuză să îl facă). Teama de sărăcie a soţului meu l-a înrăit şi l-a îndepărtat de noi.

  Am încercat, atât cât am putut eu, sufleteşte şi financiar, să îl ajut. Mi s-a părut însă nedrept ca eu să mă sacrific în SUA, iar el să se destrăbăleze în lipsa mea cu diferite femei, iar aceste lucruri să ajungă publice. Eram în ţară, venisem să lucrez, când s-a întâmplat scandalul cu cele două blonde! După ce am văzut că soţul meu urma să apară pe coperta unui tabloid în baie cu două blonde, i-am dat un mesaj despre acest fapt la care el mi-a răspuns: „Numai cu două?!” Mi s-a părut sfidător şi umilitor la adresa mea. Umilinţa această era publică şi aveam să o cunosc la întoarcerea în ţară. Aceste relaţii imorale ale soţului meu, precum şi persistenţa lui în acest comportament adulterin, coroborat cu lipsa lui la orice participare morală şi financiară în cadrul şi la susţinerea familiei noastre, precum şi faptul că se îmbăta foarte des, iar acest lucru apărea săptămânal publicat în ziare, au determinat discuţii aprinse între noi în ceea ce priveşte îndreptarea lui sau desfacerea acestei căsătorii.

  „A pregătit acţiunea de discreditare a mea în media, iar acest lucru l-a făcut împreună cu mama mea”

  Era evident faptul că nu îşi mai exprimă iubirea faţă de mine, devenea discutabil dacă mă iubise în mod sincer cândva! Era tensionat de faptul că am ajuns independentă financiar, aptă să trăiesc singură şi să îmi pot creşte fetiţa. Toate aceste lucruri l-au făcut pe soţul meu să se simtă nesigur în ceea ce privea controlul meu, să se teamă pentru pierderea puterii lui de dominare. Soţul meu este cel care mi-a propus să divorţăm, sugerându-mi să iniţiez eu o astfel de cerere, pe ideea unei „culpe comune”. La momentul la care acesta mi-a propus acest lucru, finele lunii ianuarie 2011, el avea pregătit procesul meu de „discreditare certificată a ta ca mamă în media, în mod definitiv iremediabil, și pierderea dreptului la rezidenţă în SUA”. Iar acest lucru l-a făcut împreună cu mama mea care, indiferent de motivaţie ori credinţă, s-a lăsat manipulată de soţul meu. Îmi revocase, fără ştiu, declaraţiile notariale în baza cărora puteam să ies cu fiica noastră din România, comandase un raport psihologic al fetiţei mele (fără ştiinţa mea), crease datorii fictive pe pentru a-mi sechestra maşina, mi-a sustras o serie de bunuri şi bijuterii de valoare (acestea sunt lucrurile ce le cunosc la acest moment dar, probabil, a făcut şi altele).

  „Toate astea sunt creaţii ale geniului malefic de la Izvorani”

  Am iniţiat acțiunea de divorţ aşa cum îmi ceruse dar, de fapt, el s-a comportat ca și cum nu ar fi ştiut de divorţ şi nu ar fi fost de acord cu acesta. Mi-a revocat donaţia prin care dobândisem proprietatea apartamentului de 2 camere din Victoriei. Mi-a „intrat” în conturile bancare (unde figura în calitate de împuternicit) şi mi-a sustras banii proprii. A convenit cu o serie de parteneri de ai mei de afaceri să nu îmi mai dea sau să îmi mai accepte comenzi pentru muncă, cu intenţia clară de a mă pune într-o situaţie de inferioritate şi de dependenţă financiară. Şi într-adevăr, am fost părăsită de toate aceste persoane. Mi-a cerut să părăsesc apartamentul şi l-am părăsit! Cel mai grav scenariu creat de soţul meu o vizează pe fiica mea, de care nu s-a ocupat niciodată şi care nu a fost în atenţia lui până la procesul de divorţ. Preconstituirea unor aşa zise „probe”, cumpărarea unor astfel de probe, intoxicarea opiniei publice cu informaţii false sau contrafăcute au avut şi au scopul de a mă „denigra certificat ca mamă” respectiv pentru a mă decade din drepturile părinteşti sau, în caz de insucces, de a mă încarcera pentru rele tratamente aplicate minorului. Toate aceste acuzaţii relative la comportamentul meu faţă de fetiţa mea Irina sunt neadevărate, sunt creaţii ale geniului malefic de la Izvorani şi ale colaboratorilor săi: avocaţi, psihologi, procurori. Voi demonstra fără putinţă de tăgadă falsitatea acestor acuzaţii precum şi adevărata relaţie dintre mine şi fiica mea.

  „Am dorinţa sinceră de a trăi o viaţă simplă”

  Pârâtul este cel care s-a comportat „nepărinteşte” cu fiica noastră: a izolat-o de mine şi a început să mă denigreze în faţa acesteia, să îi influenţeze ori să îi redefinească conceptual sentimentele faţă de mine. Fetiţa a fost retrasă din procesul educativ, pârâtul nu a mai lăsat-o la grădiniţă săptămâni la rând. Mie mi-a fost interzis accesul în locuinţa mea, ultimul nostru domiciliu comun, din Izvorani unde aş fi putut să îmi întâlnesc copilul. Acolo fiica mea este ţinută sub pază şi izolată de mine. Cu toate piedicile pe care soţul meu mi le-a ridicat pentru a mă discredita şi pentru a mă lipsi de orice sprijin, am reuşit şi sunt pe deplin capabilă să mă descurc singură: am un spaţiu de locuit similar celui din Piaţa Victoriei, unde fetiţa mea a locuit în ultimii doi ani, am un loc de muncă sigur, pe baza unui contract de muncă încheiat pe o perioadă nedeterminată, am posibilitatea unor colaborări pentru obţinerea de venituri suplimentare. Peste toate acestea, am dorinţa sinceră de a trăi şi a avea o viaţă simplă şi normală, aici, fără excese şi fără a mă lăsa pradă mass-mediei.

  „Solicit să îmi păstrez numele dobândit prin căsătorie, întrucât aşa sunt cunoscută şi identificată în public, munca şi realizările mele s-au consacrat sub acest nume”

  Îmi doresc un cămin liniştit pentu mine şi fetiţa mea, mi-aş dori ca pârâtul, tatăl Irinei, să capete înţelepciunea de a fi un simplu tată, iar nu un proprietar de familie! Solicit să îmi pastrez numele dobândit prin căsătorie, întrucât aşa sunt cunoscută şi identificată în public, munca şi realizările mele s-au consacrat sub acest nume şi, nu în ultimul rând, pentru a nu exista o diferenţă de nume de familie între mine şi fiica mea, respectiv pentru a nu o expune pe aceasta unor situaţii delicate în mediul şcolar.

  Solicit, de asemenea, reintegrarea în domiciliul comun, întrucât aceasta este singura mea posibilitate de a avea şi a continua relaţiile fireşti cu fiica mea, Irina. În lipsa unei astfel de hotărâri provizorii, fiica mea este îndepărtată în mod artificial şi forţat de mine, în dauna dezvoltării sale psiho-sociale (afective) şi spre suferinţa sufletului meu. Totodată solicit că minora IRINA COLUMBEANU să fie încredinţată subsemnatei pentru a veghea la creşterea şi educarea acesteia în considerarea perioadei de până acum, când tot eu am crescut-o şi întreţinut-o, în considerarea vârstei mici a acesteia, a sexului feminin, a diferenţei de vârstă dintre noi, mamă şi fiică, a faptului că am condiţii materiale suficiente, precum şi îndreptăţirea morală de a îndeplini această sarcină. Nu mă opun, ci chiar doresc ca tatăl ei să facă parte din viaţa noastră fără nici o restricţie şi chiar (şi) fără nici o contribuţie materială!

  „Veţi decide astfel cum legea şi morala ar face-o în abstract, în ciuda şi independent de orice putere financiară sau de relaţii pe care o reprezintă soţul şi socrul meu”

  Am prezentat onoratei Instanţe de judecată aceste fragmente din viaţa mea, modificând cererea de divorţ iniţială, sugerată de către pârât, cu speranţa că aceasta se va apleca cu înţelegere şi înţelepciune asupra vieţilor noastre, asupra adevăratului conţinut moral al familiei Columbeanu şi va decide astfel cum legea şi morala ar face-o în abstract, în ciuda şi independent de orice putere financiară sau de relaţii pe care o reprezintă soţul şi socrul meu. Acest proces nu este un proces pentru custodia fiicei mele Irina ci un proces pentru libertatea mea, pentru dreptul meu și a fiicei mele de a trăi simplu și normal, dincolo de camerele de filmat.

  Pentru toate aceste motive, solicit să binevoiţi a admite cererea de chemare astfel cum a fost.

  Cu deosebit respect,
  MONICA COLUMBEANU

  Răspunde

  • Pentru THE RIPPER:

    Ai mare grijă să nu postezi comentarii OFF-TOPIC pe blogul meu, nu încălca Regulamentul pentru postarea comentariilor pentru că există riscul să te cenzurez sau chiar să-ți șterg off-topic-ul, cu multă părere de rău.

    Respectuos, îți aduc aminte că tema acestui articol este următoarea:

    “BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ – MANIFESTĂRI ŞI ÎNVĂŢĂTURI CARE SFIDEAZĂ LITERA ŞI SPIRITUL SFINTEI EVANGHELII”

    Nu mi-ai scris ABSOLUT NIMIC referitor la subiectul pe care l-am supus dezbaterii publice, ai considerat de cuviință că este mai important „subiectul” referitor la Monica Columbeanu. Nu sunt de acord cu cancanizarea, cu tabloidizarea, nu mă interesează asemenea prostii și nu promovez așa ceva pe blogul meu, nu servesc! Părerea mea e să nu-ți mai pierzi timpul cu asemenea lucruri, mai bine citește zilnic Cuvântul Sfânt al Domnului, postește și roagă-te, slujește cu toată inima lui Dumnezeu, răscumpără vremea așa cum se cuvine. Lasă-i pe Monica, Irinel, Cățel, Purcel, etc, ei vor fi trași la răspundere pentru faptele lor, iar noi să fim atenți cum trăim pe acest pământ, să avem mare grijă să ne curățim și să ne sfințim zilnic ca să fim plăcuți înaintea Tatălui Ceresc și să avem parte de mântuire.

    Un An Nou binecuvântat și fericit, cu multe bucurii și realizarea tuturor dorințelor care sunt după voia Domnului și nu după capul nostru lipsit de înțelepciune!

    LA MULȚI ANI VEȘNICI!

    Răspunde

• Şi dacă acest Moşe Kaţav a făcut ce-a făcut
  (un lucru îngrozitor, absolut de neconceput pentru un om normal la cap), asta crezi că e o scuză pentru noi, românii, să ne comportăm aşa cum ne comportăm şi să trăim aşa cum trăim, bălăcindu-ne în mocirla păcatului şi a morţii spirituale?!?
  Ce legătură are ce fac tot felul de demenţi prin alte ţări necreştine cu ceea ce facem noi, românii, într-o ţară aşa-zis „creştină de 2000 de ani” care de fapt se scufundă din ce în ce mai mult în secularism, ateism, materialism, idolatrie şi neopăgânism??? Măcar evreii recunosc că nu sunt creştini şi n-am pretenţii de la ei (deşi există şi credincioşi creştini mesianici care sunt nişte oameni deosebiţi, care cred că Domnul Iisus Hristos este Mesia Mântuitorul despre care vorbeşte Vechiul Testament). Măcar evreii nu sunt creştini dar noi românii ne lăudăm că suntem mari creştini şi că suntem grozavi din acest punct de vedere, timp în care România se află în plin proces de manelizare, ferentarizare, degradare valorică şi morală accentuată…

  Eşti de acord cu mine?!?

  Răspunde

REGULI OBLIGATORII PENTRU POSTAREA COMENTARIILOR PE BLOGUL LUI TOM THE CAT:

Vă rugăm să comentaţi la obiect, referindu-vă strict la conţinutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene sau “epitete”, atacurile de orice fel la persoana autorului articolului, afişarea de anunţuri publicitare sau linkuri prin care sunt promovate ateismul, satanismul, anticreştinismul, rasismul, fascismul, comunismul, precum şi jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori care au scris un comentariu, se vor sancţiona drastic prin cenzurarea parţială a comentariului, ştergerea integrală a comentariului sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului celui care şi-a permis să încalce acest Regulament!

Blogul lui Tom the Cat nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora, revenind, integral, autorului comentariului!