BISERICA BAPTISTA CERE MINISTRULUI EDUCATIEI SA NU PROMOVEZE ASA ZISA STRATEGIE NATIONALA DE EDUCATIE PARENTALA 2018-2025

Către: MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
Domnului Ministru, Valentin Popa

Stimate domnule Ministru,

Referitor la proiectul Strategiei naționale de educație parentală 2018-2025 afișat pe site-ul Ministerului Educației Naționale la data de 11 iunie 2018,
vă adresăm rugămintea a nu promova proiectul de Strategie supus consultării publice în forma publicată pe site, pentru următoarele motive:

În cuprinsul proiectului de Strategie se regăsesc o serie de exprimări prin care se lasă a se înțelege că valorile tradiționale sau perspectivele conservatoare, sunt greșite. Cu titlu de exemplu, cităm din câteva pasaje:

„discursul profesioniştilor […] idealizează familia tradiţională, pe care o consideră drept o formă perfectă de organizare”; „familia nu este inteligibilă ca realitate obiectivă, ea este mai degrabă un produs socio-cultural, „o constelaţie de idei, imagini şi terminologii” creată şi recreată permanent de practicile socio-culturale”; „noile ideologii promovate în special în domeniul protecţiei copilului întâlnesc mentalităţi conservatoare, un sistem de valori ale familiilor ce trebuie regândit în contextul unor informații noi cu privire la nevoile de dezvoltare ale copiilor; „deprivatizarea mediului familial, acompaniat de intruziunea diverselor instituţii în spaţiul domestic şi de influenţa mass media în construirea realităţilor sociale, pun familia într-o situaţie marcată de nevoia unui sprijin extern”; „prescripţiile instituţionale, generate de promovarea actualelor valori, devin norme care obligă familiile să se adapteze noilor ideologii şi să experimenteze noi practici în relaţie cu copiii”.

Am fost de-a dreptul indignaţi să observăm că pe genul acesta de exprimări sunt construite argumente, măsuri, soluții.

În opinia noastră, un document de politică publică, cu atât mai mult de nivelul strategiei, ar trebui să aibă în vedere definirea clară a conceptelor utilizate, a problemelor de politică publică și a soluțiilor identificate. Simpla referință la „familia tradițională”, „mentalități conservatoare”, „noi ideologii”, „nevoia unui sprijin extern”, „prescripţii instituţionale, generate de promovarea actualelor valori”, „o nouă cultură familială” și alte exprimări generale de acest gen, fără a fi definite, generează confuzie în ceea ce privește premisele de la care pornește Strategia și soluțiile pe care le promovează, cititorul și potențialul destinatar al Strategiei aflându-se în imposibilitatea de a stabili cu claritate dacă se regăsește sau nu în înțelegerea inițiatorului cu privire la conceptele menționate. Clarificarea conceptelor este cu atât mai imperios necesară cu cât pe măsurile și soluțiile propuse prin Strategie se vor putea promova acte cu forță juridică.

Din textul supus dezbaterii publice se poate deduce că mentalitățile conservatoare asociate familiei tradiționale și valorile transmise în acest context sunt desuete, nu mai corespund noilor ideologii sau anumitor „prescripții instituționale generate de promovarea unor valori actuale”, fără a se distinge nici ce anume este perimat și trebuie schimbat, nici ce anume este nou, actual, instituționalizat. Potrivit Strategiei, „a susţine părinţii în interesul superior al copilului înseamnă a crea o nouă cultură familială, bazată pe dialog, cunoaştere şi participare, pe de o parte, şi a facilita cooperarea între profesionişti, părinţi şi autorităţi publice, care contribuie la educaţia şi dezvoltarea copilului, pe de altă parte.” Să înțelegem că mentalitățile conservatoare asociate familiei tradiționale din România de astăzi nu sunt fundamentate pe dialog, cunoaștere, participare și cooperare între profesioniști, părinți și autorități publice?

Dacă prin mentalități conservatoare, asociate familiei tradiționale, ministerul are în vedere inclusiv crezul și învățătura creștine predicate și dovedite de-a-lungul secolelor prin viața creștinilor practicanți aparținând bisericilor și cultelor creștine recunoscute de statul român, să înțelegem că rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social al bisericilor și cultelor prezente în societatea românească de astăzi, nu mai este recunoscut de statul român? (a se vedea art. 7 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată)

Pentru motivele exprimate anterior și luând în considerare și anvergura resurselor umane și financiare pe care le va solicita implementarea proiectului de Strategie, considerăm imperios necesară clarificarea la nivel fundamental a demersului guvernamental. În opinia noastră, Ministerul Educației Naționale nu are vreun temei în baza căruia să-și asume rolul de promovare al unor ideologii care au de-a face mai degrabă cu sfera libertății gândirii și a opiniilor și, mai mult, nu dovedește gradul de reprezentativitate în privinţa susţinerii noilor ideologii invocate în rândul cetățenilor României.

Înțelegând că orice efort uman depus pentru formularea unui document de politică publică prin care se urmărește promovarea și protejarea unor drepturi suferă de însăși limitările și prejudecățile celor angajați în această activitate, considerăm că Strategia ar trebui să se contureze pe o definire foarte clară și asumată a premiselor, problemelor de politică publică și soluțiilor identificate.

În susținerea celor prezentate, invocând prevederile constituționale și ale tratatelor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, considerăm important să semnalăm că menținerea unor exprimări de genul celor anterior menționate pun în pericol exercitarea dreptului la libertatea gândirii, de conştiintă şi religie, precum și a dreptului părinților de a asigura educarea și instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice și pedagogice [art. 29 alin. (1), (2) și (6) din Constituția României, republicată; art. 18 din Declarația universală a drepturilor omului; art. 9 din Convenția europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale; art. 2 din Protocolul adițional la Convenţia europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale; art. 10 și 14 alin. (3) din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene].

Comunitatea credincioşilor creştini baptişti din România este conștientă și îndurerată de realitatea tristă din spațiul familial din România cauzată de practicile parentale care au afectat în mod negativ dezvoltarea copiilor, starea lor de sănătate, rezultatele școlare şi integrarea socială a acestora. Considerăm că prin valorile pe care le promovăm și prin învăţătura pe care o prezentăm oamenilor putem contribui la instalarea unei stări de normalitate în familiile concetăţenilor noştri. Cu ocazia aceasta ne exprimăm încă o dată disponibilitatea să contribuim la elaborarea soluțiilor care urmăresc dezvoltarea armonioasă (în toate dimensiunile sale) și tratarea adecvată a copiilor, cu respectarea drepturilor fundamentale și a demnității lor. Parentalitatea este un subiect important aflat pe agenda bisericilor şi comunităților noastre și credem că trebuie să fie un subiect pe agenda politicilor publice, în condițiile în care și biserica și statul acordă familiei un rol fundamental în societate.

Față de cele anterior menționate, considerăm că se impune o reanalizare fundamentală a proiectului supus consultării publice prin prisma aspectelor sesizate și, raportat la prevederile art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, republicată, solicităm organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectul de Strategie, chiar dacă acesta va apărea într-o formă revizuită şi mult îmbunătăţită.

Bunul Dumnezeu să binecuvânteze România şi toţi membrii familiilor ei!

Cu deosebită considerație,

Președinte,
Viorel IUGA