Există o categorie de oameni – din ce în ce mai puţini, dar care încă există – care avansează un argument împotriva lui Dumnezeu, pornind de la subiectul atotputerniciei Sale. Argumentul lor de obicei este format în felul următor:
(1) Dumnezeu este definit ca fiind atotputernic.
(2) O fiinţă atotputernică nu poate exista.
(3) Deci Dumnezeu nu există.
Raţionamentul are o formă validă, însă premisa (2) este falsă și astfel concluzia (3) nu este în mod necesar adevărată. Bineînțeles, dacă argumentul în discuție are o premisă greşită, nu înseamnă că putem trage concluzia că „Dumnezeu există”. Nu înseamnă nici că „dacă poate exista o fiinţă atotputernică” atunci ea și există în mod necesar. Astfel, în cazul de față, eu nu doresc să demonstrez că Dumnezeu există, ci pur şi simplu că argumentul prezentat mai sus şi susținut de unii atei este nefuncţional şi nu conduce în mod necesar și logic la o concluzie adevărată (dat fiind faptul că nu are toate premisele adevărate).
Referitor la prima premisă, suntem cu toţii de acord cu faptul că Dumnezeu este definit ca fiind atotputernic. Bineînțeles că a fi atotputernic nu presupune a face tot ceea ce poți face ca o fiinţă atotputernică, ci presupune a putea face totul. Tocmai de aceea este vorba de „putere”.
Așa că ne vom rezuma la analiza celei de-a doua premise:
(2) O fiinţă atotputernică nu poate exista.
Pentru a susține această premisă, susţinătorii ei au avansat unele argumente precum cel reprezentat de întrebarea „Poate Dumnezeu să facă o piatră atât de grea încât să nu o poată ridica?”
Dacă am răspunde pur și simplu la întrebare și ne-am încuia gândirea critică într-un dulap, atunci se pare că indiferent de ce răspuns am da, ar trebui să tragem concluzia că Dumnezeu nu este atotputernic.
Dacă am răspunde că „Da, poate”, atunci se pare că există un lucru pe care Dumnezeu nu-l poate face – și anume acela de a ridica o piatră anume.
Iar dacă am răspunde că „Nu poate”, atunci se pare că Dumnezeu nu este atotputernic pentru că nu poate crea o piatră anume. Însă din fericire, nu trebuie să ne ținem gândirea critică sub cheie în vreun dulap ateist. Putem să o folosim. Așa că haideţi să trecem la analiza întrebării. Dacă este să fim critici faţă de atotputernicie, foarte bine – însă de ce nu am fi la fel de critici şi faţă de o întrebare precum cea de mai sus?
ÎNTREBAREA „POATE DUMNEZEU SĂ FACĂ O PIATRĂ ATÂT DE GREA ÎNCÂT SĂ NU O POATĂ RIDICA?!?”
În contextul întrebării, dacă Dumnezeu este definit ca fiind „o fiinţă care poate crea şi ridica orice piatră” (caracteristici pe care se pare că ar trebui să le aibă o fiinţă atotputernică), atunci întrebarea are mari probleme.
Dacă Dumnezeu este definit în felul arătat cu un rând mai sus, atunci întrebarea capătă forma „Poate „o ființă care poate crea și ridica orice piatră” să facă o piatră atât de grea încât să nu o poată ridica ea însăși?” Cu alte cuvinte, piatra din întrebare este o „piatră” pe care nu o poate ridica „o fiinţă care poate ridica orice piatră”. Și aici se pare că avem probleme cu termenul „piatră”! Pentru că „o piatră pe care nu o poate ridica o fiinţă care poate ridica orice piatră” nu este de fel o „piatră”, ci un non-sens. Cu siguranţă că o fiinţă atotputernică poate crea și ridica orice piatră, însă „piatra” despre care ne vorbesc cei care pun întrebarea, nu este o piatră, ci un non-sens – cu alte cuvinte: ceea ce ei spun, nu înseamnă nimic. Faptul că un grup oarecare de oameni emite unele cuvinte puse laolaltă și care nu înseamnă nimic – nu poate fi nici măcar o propoziţie cu sens. Cum ar putea atunci ca „ceea ce nu înseamnă nimic” să fie tocmai un argument împotriva existenței atotputerniciei lui Dumnezeu?
ARGUMENTUL
Poate că unii au o gândire puţin mai sofisticată și merg mai departe decât pur și simplu lansarea întrebării. Ei ar putea construi chiar și un argument. Una dintre formele posibile ale argumentului ar putea fi următoarea:
(a) Dacă Dumnezeu există, atunci El este o ființă care poate crea și ridica orice piatră.
(b) Dacă Dumnezeu poate crea orice piatră, atunci poate crea și o piatră pe care nu o poate ridica nici măcar El însuși.
(c) Dacă Dumnezeu poate ridica orice piatră, atunci nu poate crea o piatră pe care nu o poate ridica El Însuși.
(d) Dumnezeu ori poate crea orice piatră, dar nu poate ridica orice piatră, ori poate ridica orice piatră, dar nu poate crea orice piatră [in (b) și (c)]
(e) Dumnezeu nu poate ridica și crea orice piatră [din (d)]
(f) Dumnezeu nu există [din (a) și (e)]
Însă acest argument întâmpină aceeași problemă insurmontabilă: „piatra” din premisele (b) și (c) nu este de fel o piatră, ci un non-sens.
O piatră pe care nu o poate ridica o fiinţă care poate ridica orice piatră, NU ESTE O PIATRĂ, ci un non-sens. Astfel există o echivocaţie legată de termenul „piatră”: într-un loc (a) este folosită cu înţelesul uzual dat termenului „piatră” (printre care și înţelesul că dacă există o fiinţă suficient de puternică să o ridice, atunci o poate ridica), iar în alt loc [(b) și (c)] termenul „piatră” nu înseamnă nimic („piatra pe care nu o poate ridica o fiinţă care poate ridica orice piatră”). Nu se pune problema că este nevoie de „putere” pentru a ridica piatra respectivă, ci se pune problema că nu este vorba de o piatră. Iar faptul că unii preferă să boteze non-sensurile cu nume precum „piatră” nu este un argument și nu ajută la rezolvarea dificultăţii.
În concluzie, argumentul nu este funcţional pentru că operează cu termeni echivoci. Nu se pune problema ca o astfel de piatră să fie creată ori ridicată din moment ce nu este vorba de o piatră. La fel cum nu se pune problema ca „un triunghi cu patru laturi” să poată fi desenat din moment ce nu este vorba de un triunghi ori despre orice altceva care să aibă un înţeles.
Când vine vorba despre a supune testului (fie și imaginar) „potența” ori „puterea” este de așteptat ca probele în sine să fie probe care testează „potența” sau „puterea”. Am putea încerca să vedem cât este de puternic un bărbat la ridicări, provocându-l să ridice o greutate anume. Însă este o tâmpenie să-i testezi puterea de ridicare, punând condiția „să vedem dacă eşti suficient de puternic la ridicări încât să nu ridici greutatea cutare”.
Ori dacă presupunem că avem de-a face cu un bărbat care poate ridica orice greutate, este absurd să întrebi dacă poate ridica greutatea care nu poate fi ridicată de niciun bărbat. Pentru că ori există un bărbat care poate ridica orice greutate, ori există o greutate care nu poate fi ridicată de niciun bărbat.
Din moment ce există bărbatul care poate ridica orice greutate, faptul că el nu poate ridica o greutate care nu poate fi ridicată de niciun bărbat, nu este datorat lipsei de putere (pentru că el poate ridica orice greutate), ci faptului că în condițiile date „o greutate care nu poate fi ridicată de un bărbat care poate ridica orice greutate” este un nonsens. Și nici măcar nu se pune problema ca „ceea ce nu înseamnă nimic” să fie ridicat.
Faptul că unii pot pune laolaltă anumite cuvinte care par a avea un sens oarecare, dar nu au – nu înseamnă decât ceea ce înseamnă: și anume că unii sunt în stare să vorbească lucruri fără nicio însemnătate. Însă acest lucru nu demonstrează nimic despre ceea ce pretind ei că discută, ci mai degrabă demonstrează unele lucruri despre ei înșiși. Nici în cazul exemplului cu piatra, nu este testată în vreun fel „puterea” lui Dumnezeu în ce privește creația ori ridicarea: piatra respectivă nu se poate ridica – nu pentru că Dumnezeu nu ar avea suficientă putere de ridicare, ea nu se poate nici crea – nu pentru că Dumnezeu nu ar avea suficientă putere de creație, ci pentru că „piatra” cutare nu înseamnă nimic. Astfel, nu se testează cât este Dumnezeu de puternic în ce priveşte creația, provocându-L să creeze „ceva”, nici cât este de puternic în ce privește ridicarea, dându-I să ridice „ceva”: pur şi simplu „piatra” ateilor nu este „ceva”, ea este „nimic”, ea este un „non-sens”!
Desigur, în cazul argumentului şi al întrebării în discuție, termenii pot fi schimbați. Unii pot întreba: „poate Dumnezeu să facă un gard atât de mare încât să nu-l poată sări?”. Alții ar putea întreba: „poate Dumnezeu să-și prepare niște mici atât de fierbinți încât să nu-i poată mânca?” Etc, etc, şi alte asemenea întrebări…
Însă în toate cazurile, este vorba de același fel de eroare care are la bază o echivocaţie și faptul că nu se spune nimic cu sens. Iar rezolvarea este similară cu cea de mai sus, însă în mod specific termenilor respectivi.
Astfel, argumentul ateilor se rezumă în ultimă instanță la „noi vorbim lucruri fără sens, deci Dumnezeu nu există” ori „nici noi nu știm ce vrem să spunem, deci Dumnezeu nu există”. Însă argumentând în acest fel, nu se poate ajunge la un rezultat mai bun decât propria ironizare a ateilor.
Un ateu se plimba prin pădure, minunându-se de frumuseţile naturii:
– Ce copaci impresionanţi! Ce râuri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, în timp ce se relaxa, omul aude în spatele lui nişte zgomote ciudate. Când se întoarce, vede un urs ca-n poveşti: mare, frumos, sănătos şi cu poftă de mâncare. Îngrozit, ateul o ia la fugă, însă ursul avea o condiţie fizică foarte bună aşa că îl urmează conştiincios… Tipul era atât de îngrozit încât la un moment dat se împiedică şi cade. Ursul îl apucase deja de un picior aşa că omul, paralizat de frică, răcneşte:
– Doamneeee!!!
În secunda următoare, timpul se opri, ursul îngheţă în poziţia în care se afla, pădurea rămase neclintită şi o lumină se revărsa din Cer. Tipul, şocat, auzi o voce:
– Mi-ai negat existenţa toată viaţa, le-ai explicat şi altora că sunt „un mit”, ai pus toată creaţia Mea pe seama întâmplării cosmice… vrei acum să te salvez? Pot eu să te consider credincios cu adevărat?
Ateul se uită fix în lumină şi răspunse:
– Aş fi ipocrit să Îţi cer brusc să mă consideri credincios, dar ai putea să faci într-un fel să devină ursul creştin?
– Foarte bine, am să-ţi îndeplinesc dorinţa, răspunse Domnul.
Lumina dispăru, zgomotul pădurii reveni. Ursul îl eliberă pe ateu din ghearele sale, îşi împreună labele din faţă şi spuse:
– Doamne, binecuvântează aceste daruri de mâncare! Amin!
Ceea ce ai postat tu este doar o incercare jalnica de a atrage scepticii ceva mai dotati din punct de vedere intelectual. Sunt sigur ca acest comment nu va fi publicat dar eu sunt impacat cu constiinta mea ca ateii nu au comis crime in numele unei zeitati abstracte si nici nu strang bani din usa in usa ca spalatorii de parbrize in intersectie. Poate o sa reflectezi intr-un tarziu la ce ti-am scris eu aici. Singurul meu indemn este ca macar pentru o zi sa iti calci peste principiile formate pe o baza instabila si sa sapi putin… Iti doresc o viata linistita…
Salut, indiferentule! Păi, oricum, ţie ţi-e indiferent, corect? Aşa că nu înţeleg de ce îţi faci tu atâtea grijuri cu privire la mine şi mai ales cu privire la încercările mele jalnice… Ce să fac? Am încercat şi eu… n-am voie să încerc?!? Trebuie să fac şi eu ceva, eşti de acord cu mine?
Pe de altă parte, sunt pe aceeaşi frecvenţă cu tine când aduci aminte despre crimele odioase făcute de-a lungul secolelor în numele religiei (vezi cruciadele, Inchiziţia, etc) şi sunt de acord şi cu ce spui referitor la aspectele financiare dubioase întâlnite în cadrul unor religii (era bine totuşi să numeşti ACELE religii şi să nu generalizezi că aşa aş putea să spun şi eu că TOŢI ATEIŞTII SUNT LA FEL şi nu cred că o să-ţi convină, ba chiar o să sari în sus ca ars).
Aş avea şi eu totuşi două amendamente:
1) Ce treabă am eu, omule, cu ce-au făcut catolicii din moment ce eu sunt creştin evanghelic?!? Ai auzit cumva de marele reformator Martin Luther? Şi lui Luther ai să-i găseşti ceva?!? Şi ăsta a omorât oameni sau pisici? Tu ştii cine a fost Luther şi ce a făcut el pentru omenirea asta? Ştii ce a lăsat Luther în urma sa? O să-ţi dau mai jos un link ca să-ţi faci o idee pentru cultura ta generală:
https://tomthecat.ro/martin-luther-parintele-reformei-protestante/
2) Eu cred că tu faci o confuzie (bineînţeles că în mod intenţionat) şi încurci borcanele. Tu îi „confunzi” pe creştinii evanghelici (oameni serioşi şi cu bun simţ) cu mormonii, cu „martorii lui Iehova” sau cu cine ştie ce sectă care bate din uşă în uşă aşa cum bine zici tu. Eu n-am auzit în viaţa mea (şi slavă Domnului că am aproape 43 de ani) de vreun creştin evanghelic sau baptist care să bată din uşă în uşă şi să facă prostii de-astea despre care spui tu. Ba dimpotrivă! Pastorii evanghelici şi baptişti NU PRIMESC ABSOLUT NICIUN BAN la slujbele de înmormântare, botezuri, căsătorii, etc. Poate primesc o găină, o bucată de brânză de oaie, o sticlă cu lapte proaspăt de vacă, etc, dar nici vorbă de bani! Trebuie să recunosc că ai o imaginaţie foarte bogată.
Este de 1000 de ori mai bine să am nişte principii „formate pe o bază instabilă” (percepţia ta subiectivă) decât să fiu un animal raţional care se îndreaptă spre nicăieri (vorba marelui filozof Petre Ţuţea). La ce-mi foloseşte mie un ateism inutil şi contraproductiv? Mă va ajuta cumva să devin un om mai bun şi mai moral??? Forget it, man!
P.S.1 Sper că-ţi dai seama că este imposibil să linkez spre blogul tău nu numai din cauză că ai page rank zero (ţi-am verificat PR) dar şi din alte cauze (ştii tu la ce mă refer)…
P.S.2 Eu nu cred într-o zeitate abstractă! (nu ştiu de unde ai mai scos-o şi pe asta)
Eu cred într-un Dumnezeu concret (evident că nu cred într-un moşneag cu barbă albă şi lungă care stă acolo undeva şi din când în când mai aruncă o privire spre noi când şi-aduce aminte).
De ce Dumnezeu nu face glume niciodată? Sau nu ştiu eu nici una de-a Lui…
O fiinţă atotputernică nu alege să fie glumeaţă? What is wrong here?!? 🙂
Gozman, dacă Dumnezeu ar face glume, tu L-ai mai lua în serios?!? Păi, ia gândeşte-te un pic… Poate că tu nici acum nu-L iei în serios pe Domnul darămite dacă El s-ar apuca să facă glume, îţi dai seama că s-ar spulbera orice şansă ca tu să te întorci cu adevărat la El??? Ai spune: „Aaaa… totul este o glumă… deci pot să-mi fac de cap şi să trăiesc cum am chef, pot continua să mă bălăcesc în mocirla păcatului pentru că oricum Cuvântul lui Dumnezeu este o glumă deci n-are sens să iau în serios chestiile astea”. De fapt, dacă citeşti în Geneza (la începutul Bibliei, Facerea 3:1) vei vedea că şi atunci când Domnul le-a spus lui Adam şi Eva că dacă vor mânca din pom vor muri, imediat a venit şarpele (personificarea diavolului) şi le-a spus celor doi cam aşa:
„Chiar credeţi că dacă veţi mânca din acel fruct veţi muri?!? Oare chiar aşa a spus Dumnezeu?” (Geneza 3:1)
Deci cu alte cuvinte, diavolul le-a spus cam aşa: „Voi chiar credeţi că Dumnezeu a vorbit serios? Nu vă daţi seama că Domnul a glumit şi a spus acest lucru doar aşa… ca o glumă?!?”
Bineînţeles că eu doar am parafrazat textul biblic, apropo de ceea ce spuneai tu referitor la posibilele glume pe care (în concepţia ta) ar putea să le facă Dumnezeu…
Moartea despre care i-a avertizat Domnul pe Adam şi Eva, NU ERA O MOARTE FIZICĂ ci a fost vorba de o moarte spirituală adică DESPĂRŢIREA OMULUI DE DUMNEZEU (lucru care s-a şi întâmplat imediat după ce Adam şi Eva au păcătuit, ei fiind alungaţi din grădina Eden, la poarta căreia Dumnezeu a pus un înger cu o spadă de foc care avea grijă ca niciun om să nu mai poată intra în grădina Eden).
Acum sper să ai o imagine mai clară! Blessings!
de la pocăiţi, la mafioţi :
link : ……………………………………………..
@ Prrrprrcea
Din păcate, setările de securitate ale calculatorului meu nu-mi permit să deschid pagina web pe care mi-ai recomandat-o şi în concluzie, nu pot verifica linkul tău şi n-am cum să-l aprob pe blogul meu din moment ce nu am cum să-l verific. Folosesc un program care blochează orice pagină web imorală sau deşănţată şi cred că-ți dai seama că nu voi dezinstala acest program (protecție) doar pentru tine.
Rugămintea mea este să nu mai îmi trimiţi linkuri către ziare sau reviste de scandal (tabloide) ca să nu rişti să încalci Regulamentul de postare a comentariilor de pe acest blog (sper că l-ai citit). Ar fi păcat să-ţi cenzurez comentariul şi ar fi şi mai mare păcat să-ţi blochez definitiv IP-ul şi să nu mai poţi posta niciodată comment-uri pe blogul meu. Hai să evităm aceste aspecte neplăcute şi să respectăm regulile acestui blog!
Salutare,
Părerea mea este că dacă oamenii se afundă prea mult în întrebări sau filozofii, chiar ei înşişi se vor pierde în întrebări şi răspunsuri. Dumnezeu face parte din altă dimensiune, pe când o piatră are trei dimensiuni. Pentru noi oamenii, orice forţă, ecuaţie matematică sau orice reacţie chimică trebuie să aibă o explicaţie, o demonstraţie, o logică. Dumnezeu poate acţiona cu mult diferit de logica umană.
Aşa cum pentru oamenii de ştiinţă Potopul din timpul lui Noe nu are nici o logică, mulţi spunând că nu există atât de multă apă pe pământ încât să fii fost atât de mare potopul, aşa cum despărţirea Mării Roşii cu toiagul lui Moise nu are nici o logică, nu mai vorbim de înmulţirea pâinilor şi a peştilor, vindecarea orbilor, ologilor, sau chiar învierea lui Lazăr din mormânt, toate nu au nici o logică şi nici o explicaţie omenească, pentru Dumnezeu totul este cu putinţă. Iar Biblia este PLINĂ de minunile lui Dumnezeu. Inclusiv naşterea Mântuitorului nostru dintr-o fecioară, este o minune.
Dumnezeu poate să facă piatra aia, dar nu atât de grea încât să n-o poată ridica, pentru că oricât de mare ar face-o, El tot o va putea ridica ! Acea piatră de neridicat nu va putea exista niciodată. Universul este imens, oamenii au descoperit că trăim într-un Univers cu miliarde de galaxii, fiecare la rândul lor, având alte sute de milioane de stele, multe dintre ele mult mai mari decât Soarele nostru. Oare cât de mare ar trebui să fie piatra asta, când deja Universul în care trăim este COLOSAL şi încă este în expansiune ?!? Omul a mai descoperit însă că nu numai să ridici o piatră mare este greu, ci şi să descifrezi o informaţie genetică dintr-un cod ADN.
Dumnezeu este atât de măreţ, încât a te întreba dacă poate fi atât de puternic încât să facă o piatră pe care să n-o poată ridica, nu are sens. El deja a ridicat pietre şi a depăşit bariere şi forţe pe care ochiul uman încă nu le-a descoperit, şi pe care mintea încă nu le poate pricepe, iar El… nu numai că este puternic, dar e şi mare, atât de mare încât timpul şi spaţiul nu-L pot cuprinde ! Darămite o piatră…
Adi, sunt perfect de acord cu tine, îţi mulţumesc mult pentru comentariu şi nu uita că întotdeauna eşti binevenit pe blogul meu! 🙂
Îţi doresc un An Nou binecuvântat şi plin de realizări în slujba, chemarea şi lucrarea ta pentru Dumnezeu!
Sunt de acord cu primul care a dat comment. Pana la urma ateii nu au ucis pe nimeni, pentru nicio zeitate si nici nu cersesc [pana la urma lumea care cere bani din usa in usa cerseste].
Tu, pe de alta parte, ai descris ateii ca fiind „o categorie de oameni – din ce în ce mai puţini, dar care încă există”. Eu, sincer, aici nu sunt de acord cu tine. Daca s-ar face acum un sondaj de opinie in intreaga tara cu intrebarea „care e religia ta”, iar oamenii ar raspunde cu adevarat sincer atunci s-ar vedea ca ateii sunt mai multi decat se crede in momentul de fata. Probabil ma vei contrazice, pentru ca nu concepi ca asa ceva sa fie adevarat, insa cel mai probabil asta s-ar intampla. Un exemplu asemanator exista in istoria Angliei, cand, acum cateva secole un astfel de recensamant a avut loc si s-a dovedit ca situatia reala a religiilor din tinut era cu totul alta fata de situatia oficiala. E adevarat, asta a fost in Anglia si nu de curand, dar exista totusi un precedent.
N-o sa-ti zic sa fii mai deschis la minte macar un pic in noul an, pentru ca tu oricum consideri ca esti deja. nu o sa incep sa ma cert cu tine pe dovezi pro si contra Dumnezeu, pentru ca nu esti deschis la minte cat sa accepti argumentele care nu iti convin. Tu, Tom, ai fi bun pe vremea inchizitiei ca esti genul de om care ori e ca el ori nu mai este… insa timpurile s-au schimbat.
Sa ai o zi placuta! 🙂