Am ascultat de multe ori această cântare a lui Adi Gliga și am observat că exprimă niște adevăruri pe care mulți dintre noi, creștinii, le-am experimentat de-a lungul vieții noastre. Dacă te comporți ca toți ceilalți și dacă nu te deosebești cu nimic de majoritate, nu vei avea nicio problemă, ba chiar vei fi apreciat și chiar lăudat pentru că ești „de-al lor”. Adică faci parte din categoria celor care răstoarnă valorile și relativizează totul, numind răul „bine” și binele „rău”, confundând normalul și firescul cu anormalul și nefirescul, redefinind tot ceea ce a fost dintotdeauna bun, frumos și sfânt. Prin contrast, dacă te disociezi de „cei mulți” și dacă vei fi contra curentului majoritar, vei avea probleme, vei suferi, vei fi ostracizat, vei fi aruncat la periferia societății. De ce? Pentru că nu vrei să faci parte din „clubul select” al primilor mai sus menționați.
Și eu am avut o experiență foarte tristă atunci când am primit Evanghelia în inima mea și am decis să-L urmez pe Domnul la vârsta de doar 21 de ani. Am observat că „prietenii” mei din lumea fără Dumnezeu au întrerupt relațiile cu mine. De ce?!? Pentru că au considerat că „am luat-o razna”. Știți de ce au considerat acest lucru? Pentru că n-am mai fost ca ei, n-am mai împărtășit ideile, vocabularul și comportamentul lor, nu m-am mai simțit bine cu ei atunci când mă îndemnau să privesc anumite lucruri și să frecventez anumite locații în care îmbuibarea și desfrânarea erau caracteristicile principale. Nu mai zic că eu am început să le împărtășesc cu multă pasiune noile mele cunoștințe teologice iar ei nici nu doreau să audă despre așa ceva. Pe ei îi interesau doar țigările, băutura, distracțiile și femeile adică tocmai lucrurile pe care pe mine nu mă mai interesau. Și atunci s-a întâmplat ceea ce era normal să se întâmple. Eu am început să mă orientez spre un alt tip de prieteni, spre oameni credincioși, neprihăniți, cu o inimă curată și cu teamă sfântă de Dumnezeu, oameni pasionați de citirea Bibliei și de rugăciune, oameni care acordau o mare importanță frecventării cu regularitate a Bisericii. Am șters toate casetele audio cu formații de genul ABBA, BONEY M, etc, și pe aceleași casete am înregistrat predici creștine și muzică de închinare. Pentru aceste „fapte odioase” mi-am pierdut mulți așa ziși „prieteni” și chiar în ziua de azi resimt o tristețe profundă când văd că un prieten din copilărie (vecin de bloc și de etaj cu care ne jucam când eram mici cu trenulețele electrice) nu dorește să vorbească cu mine la telefon și nu mai vrea să audă de mine deși a participat la căsătoria dintre mine și soția mea. Este dureros dar Îl rog pe Dumnezeu să-mi dea mângâierea și pacea Sa ca să pot depăși acest tip de decepții.
PRIVEȘTE LA DOMNUL!
Vrei să trăiești cu evlavie-n Hristos?
Soarta îți va fi prigoana…
Cei ne-nfrânați și clevetitori
Ei îți vor fi povara…
Privește la Domnul!
El a adus Lumina luminii în tine
Piciorul pe stâncă El ți l-a pus
Crede că este cu tine!
Chiar de-ncercarea te-apasă și-i greu
Să nu renunți la credință!
Rabdă și laudă Numele Său
El îți va da biruință!
Privește la Domnul!
El a adus Lumina luminii în tine
Piciorul pe stâncă El ți l-a pus
Crede că este cu tine!
Privește la Domnul!
El a adus Lumina luminii în tine
Piciorul pe stâncă El ți l-a pus
Crede că este cu tine!
Acest cântec ne încurajează să nu ne temem de provocările vieții și să urmăm Calea lui Dumnezeu fără compromisuri, indiferent de ce spun ceilalți și chiar dacă, uneori, acest lucru presupune părăsirea unor relații de prietenie. Așa cum cântecul menționează: privește la Domnul! El este cel care ne învață cum să ne purtăm corect și cum să găsim bucurie și împlinire în această cale.